„Raul rezida in insasi privirea care percepe raul peste tot in jur.”

27 august 2017 destin valah Editorial, Istorie
de Daniel Nica

Sunt, probabil, un om de stanga,insa de ceva timp incoace devin tot mai tot mai reticent fata de o anumita forma de progresism radical. Unul dintre motive este virarea tot mai abrupta a stangii, mai ales a stangii intelectuale, academice, catre cruciada impotriva privilegiilor. Nu vorbesc de Romania, unde noi avem campanii impotriva corectitudinii politice, a tiganilor, a batranilor etc., neavand nici macar o urma de politete elementara, daramite corectitudine politica. Ma refer mai degraba la ce se regaseste in luma ideilor din lumea occidentala, in special in America. Acolo, stanga se concentreaza tot mai mult pe identificarea privilegiilor si pe inventarea a noi figuri ale intolerantei si tot mai putin pe eradicarea saraciei, misiunea istorica a stangii. E mai la indemana, cred, sa articulezi critici impotriva diverselor hegemonii decat sa articulezi noi modele si critici economice, realiste si bine intemeiate. Iar asta mi se pare falimentar pentru democratie. Foarte pe scurt, cred ca marea problema este ca identificarea a noi tipuri de intoleranta are menirea sa intensifice clivajele si tensiunile sociale decat sa le aplaneze. Efectul paradoxal este ca asta divide si mai mult corpul social, alimentand ura si diferentele. Modul in care au iesit la rampa votantii lui Trump este cred o buna ilustrare in acest sens. In plus, dizolvarea grupurilor oprimate in tot felul de subcategorii mi se pare mai degraba o gaselnita academica decat o intreprindere serioasa, menita a rezolva probleme. Cand inventezi, de pilda, un cuvant precum „transmisogynoir” pentru a-i condamna pe cei care dispretuiesc transexualii care sunt femei si care sunt si de culoare, atunci rezultatul s-ar putea sa fie mai degraba unul opus. Efectul este unul caricatural in care toate cele trei categorii oprimate sunt fragmentate suplimentar pana la limita derizoriului. As mai aduga si faptul ca vanatoarea de intersectii (adica acea cautare a victimelor unor discriminari duble, triple, multiple) creeaza tensiuni rizibile chiar in randul activistilor de stanga: De ce sa faci o campanie pentru a ajuta cat mai multe femei oprimate cand ai putea sa faci ceva pentru un numar mult mai mic de femei, dar care sunt discriminate din mai multe puncte de vedere?
Faptul ca esti discriminata ca femeie alba e insuficient. Apartii unei clase privilegiate. Check your privileges! Feminismul pentru femei e depasit. E mult mai interesant daca esti discriminata pe motiv ca esti si femeie, si transexuala si de culoare! Feminismul pur poate fi suspect. Totusi exista si cazuri in care dorinta de puritate creeaza alte situatii caraghioase. In acest fel, femeile bisexuale pot fi suspecte, fiindca sunt impure. In anii ’90, bisexualitatea era criticata de teoreticienele feminismului lesbian ca o forma de „falsa constiinta” a femeilor care nu reusesc sa-si imbratiseze total homosexualitatea si, astfel, cauta confirmarea masculilor.
Nu am in posesie studii de specialitate, dar cred – de exemplu – ca traditionala combatere a rasismului si a misoginismului sunt mai de efect decat inventia de noi expresii bombastice, care fragmenteaza si, pe cale de consecinta, fac irelevante categoriile discriminate. La fel cum cred că vanatoarea de intoleranţe multiplică intoleranţa, nu o diminueaza. Din punctul asta de vedere, mi se par exemplare cuvintele lui Hegel: „Raul rezida in insasi privirea care percepe raul peste tot in jur.”

(P.S. Nu am nimic impotriva piesei „Despacito”, asa ca asemanarea, asocierea mea cu alte personaje reale ar fi nu doar intamplatoare, ci si deplasata.)

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Destin Valah © 2020 . Designed by: Livedesign