Savantul Vasile Parvan se află în fruntea primei Școli românești de studii superioare cu sediul la Roma, înființată în 1920, destinată să formeze primele minți luminate în domeniul arhitecturii, patrimoniul și istoriei construcțiilor. Aici s-au format generații care au construit la propriu tânăra Românie Mare. Grigore Ionescu este unul dintre aceștia, pe nedrept astăzi uitat, activitatea să de constructor, prin care își lasă amprenta asupra Sanatoriului TBC din Barnova și din București, clădirii Facultății de drumuri și poduri de la Institutul de Construcții etc. fiind cel puțin lăudabilă alături de cea de cercetător, întocmind prima Istorie a arhitecturii românești în 1937. Nu se oprește aici, și talentul sau își da concursul și în redactarea primului Ghid istoric și artistic al Bucureștiului. Patrimoniul național are un părinte și un ctitor în persoană lui Grigore Ionescu, chiar dacă astăzi publicul nu-l mai cunoaște. Că să-l citez pe Nicolae Iorga, cel care îi și semnează prefața la operă să Istoria arhitecturii românești,-“Un popor care nu-și cunoaște istoria, e că un copil care nu-și cunoaște parintii”.
de Alexandru Filimon
