de Constantin Gheorghe
Îmi pare rău, dar violența asta pe care o vedem este un lucru în sine. Nu are determinări politice, sociale sau religioase. Este doar un instrument, pentru o guvernare bazată pe frică, dincolo de orice ideologie cunoscută. Au mai fost indivizi, în istorie, care au crezut că frica este instrumentul perfect de guvernare. Nu e, este doar o demență, un non-sens. Pe care cei pomeniți au crezut că o pot transforma într-o ideologie în sensul clasic al cuvântului. Nu vor putea face asta, așa cum nimeni înaintea lor n-a putut. Tot ce obțin este un morman de cadavre.
Încet, încet, acest val de violență gratuită, violență de dragul violenței, se va stinge. Lăsând însă în urma lui societăți fracturate, oameni schilodiți sufletește, suferință, sisteme de solidaritate distruse, ură și o imensă dorință de răzbunare. Care, în timp, se vor transforma într-un nou val de violență.
Societățile noastre se schimbă în rău. Pentru că s-au polarizat, pentru că tot mai mulți oameni sunt excluși, nu doar din jocul politic și economic, ci și din societate. Prea multe victime ale unui mod crud și violent de a extrage profitul din munca celor mai mulți. Suntem, până la urmă, bolnavi de un capitalism bolnav. Și așa numitul ”terorism” este doar un simptom al bolii.
