Liniște.

de Denisa Niță
– Băi, abia am plecat de la lucru, am chef să mă duc acasă, să dorm.
– Aoleu, da’ unde lucrezi de ieși la ore d’astea?
– Într-o eclerărie.
– Și ce faci acolo, dragă?
– Vând ecleruri.
Liniște.
– Adică..ești vânzătoare?
– Da.
Liniște.
Liniște.
– Păi, bine, zic eu, hai că plec.
– Ah, mi-am adus aminte de ultima mea aventură cu o eclerăristă. M-am dus la cofetărie, aveam poftă de ecler, și tipa mi-a zis că-i șapte lei. M-am enervat. M-am enervat și am scos cardul, pe care știam că n-am șapte, dar să plătesc cu el și cash, s-o încurc. Dar n-am avut niciun ban pe card. Și ea s-a enervat, și eu m-am enervat, că n-am mâncat ecler.
– ..
Mă uit la el și mă întreb ce dracu mai caută în fața mea. Autobuzul nu vine. Stația e goală. Câțiva bărbați, cu sticlele de bere în mână, țipă unul la altul în spate. Într-o mașină, la stop, două tipe ascultă Ruby, cu volumul tare și geamurile deschise.