Sâmbătă la lucru.

de Denisa Niță
Casa de marcat piuie, a ieșit bonul. Îl rup fără să-mi iau ochii din ai lui. Arcuiesc sprâncenele, să nu se vadă că-s ochii umflați, că n-am dormit. Sprijin cotul pe vitrină, mă aplec în față și arcuiesc un zâmbet discret.
Îmi scârțâie pantalonii din imitație de piele, pe sub tejghea, de la cum bâțâi nervos piciorul. Înalt, brunet, cu părul un pic ondulat și ochi verzi. Se apleacă și el peste vitrină, ochii în ai mei. Zâmbește. La radio cântă „I’m gonna get me some of that honey loving”. Fredonează și mută privirea undeva în spatele meu și-mi face semn cu sprâncenele. Îmi imaginez că a văzut cartea, pe care am uitat-o lângă mine. Îi răspund cu o mișcare din umăr. Un pic îngâmfată, un pic cu subînțeles.
Deschide gura, să zică ceva. Mă ridic pe vârfuri, nu mai bâțâi din picior, zâmbetul crește, inima bate mai tare. Orice ar fi, sunt pregătită să spun da.
– Cardul. Ați uitat să-mi dați cardul.
-Sâmbătă la lucru.