Cultura
Îngeri
My.Roxa
Bună dimineaţa!
Astăzi am decis să scriu despre….îngeri. Şi cum mă chinuie de obicei mai multe gânduri şi e cam debandadă la mine în cap, o să împart în două ce scriu azi.
Ce sunt de fapt îngerii? Ce se spune că sunt şi ce suntem noi până la urmă, noi- fiinţele umane, raţionale?
Aş începe prin a defini cuvântul „înger”. Ei bine, acest cuvânt vine din grecescul „angelos” care înseamnă mesager. Ştiaţi că denumirea oraşului Los Angeles era la început Los Angelos şi însemna: „Oraşul îngerilor”? Chiar dacă în acel oraş s-au întâmplat pe parcursul timpului fapte mai puţin benefice…
În fine, nu vreau să vă plictisesc, vroiam să ajung în alt punct de fapt. De multe ori, când suferi sau când eşti rănit, se întâmplă să întâlneşti una sau mai multe persoane care să-ţi fie alături şi să-ţi aline cumva suferinţa.
Ce se întâmplă însă dacă în final ajungi să te îndrăgosteşti de acea persoană, iar apoi descoperi că te-ai îndrăgostit doar de un ambalaj şi rămâi foarte dezamăgit? Sau poate fiecare este un înger la randul lui, dar poate nu e ăla care trebuie? Hmm??
Pentru că m-am documentat puţin, o să fac o mică paranteză şi o să „înşir” câţiva îngeri aici ca să zâmbim puţin.
Deeeeci, primul înger şi cel mai important, s-ar numi Michael şi ar reprezenta protecţia şi puterea. Atunci când te gândeşti la el, se spune că se face simţit printr-o lumină albastră. Ştiaţi că are şi o sabie cu care s-ar părea că poţi tăia orice legatură negativă sau care îţi produce oarecum rău?
Ei bine, cică da!
Ei bine, cică da!
Buun, trec la îngerul cu numarul doi. Îl cheamă Jophiel şi vine ca o lumină galbenă. Şi e foarte deştept.
Îngerul cu numărul trei poartă numele de Chamuel şi este roz că înfăţişează dragostea.? Din urmă, îl va prinde Gabriel care este pur şi degajează armonie şi normal că este alb.
Atunci când ne îmbolnăvim, asupra noastră coboară Raphael care nu numai că vindecă, dar e şi foarte sincer şi degajă o lumină verde. Uriel, în schimb, vine cu pacea şi este auriu. Iar Zadkiel ar aduce libertatea şi e cam violet.
Nu este chiar ROGVAIV, dar aduce oarecum. Acum că am terminat cu asta, aş trece la oameni şi la lucruri mai palpabile.
Acum că am terminat cu asta, aş trece la oameni şi la lucruri mai palpabile. Noi, de fapt, cred că ne îndrăgostim de visele noastre până la urmă. Ne îndrăgostim de „îngeri”. Ne îndrăgostim de nişte idealuri. Încercăm să iubim persoana pe care ne-am imaginat-o, iar când începem să vedem discrepanţele ne vine să o luăm la fugă. Dar, nu putem trăi fără vise, nu?
De ce ne îndrăgostim?
Dragostea adesea a fost considerată sentimentul cel mai înalt de care poate fi capabilă o fiinţa umană, ceea ce ne ridică deasupra condiţiei biologice şi ne apropie de îngeri, alteori a fost tratată ca o stare de nebunie temporară, o alterare gravă a capacităţii de judecată.
Îndrăgostitul iubeşte calităţile persoanei iubite şi îi adoră defectele.
Mai pe româneşte aşa, auzim de multe ori că atunci când ne îndrăgostim simţim fluturi în stomac şi avem în permanenţă impresia că plutim. Cum se întâmplă acest lucru?
Când iubim, creierul nostru eliberează dopamine, ceea ce ne dă acea senzaţie permanentă de euforie. Tocmai din cauza asta, vrem să stăm cât mai mult cu persoana iubită. Persoana ideală..cum o vedem atunci. Persoana pe care am aşteptat-o toată viaţa parcă..
Iubirea seamană cu un drog. Îndrăgostiţii suferă unele modificări, pe la creieraş pe-acolo, similare cu cele ale persoanelor care folosesc droguri.
Cercetătorii mai arată că starea de “îndrăgostire” nu poate dura mai mult de 12-17 luni, în caz contrar am risca autodistrugerea organismului. După această perioadă, îndrăgostirea se transformă în iubire, sentiment mult mai durabil şi mai nobil.
De ce ne îndrăgostim, de cine ne îndrăgostim, fie ele vise, idealuri, oameni sau divinităţi….important e că eu cred că toţi suntem îngeri….chiar dacă din aceia cu aripile frânte..
https://myroxa.wordpress.com/2012/08/16/ingeri/
