de Constantin Gheorghe
A început dezgustătorul festival al ipocriziei occidentale. Toți par să-l urecheze pe Erdogan, dar niciunul nu face un gest cu adevărat de condamnare a represiunii declanșate de individ după o dubioasă încercare de ”lovitură de stat militară”. Occidentul are nevoie de Turcia, în stupida lui confruntare cu Rusia, și mai nou și cu China. Confruntare care nu aduce nimic bun, și nu rezolvă nimic. Nu s-a învățat nimic din lecțiile Războiului Rece. Îndiguirea Rusiei și a Chinei este un obiectiv absurd. Așa ceva nu se poate. Nimeni nu are resursele umane și financiare pentru a face asta. Nu poți impune o schimbare de regim nici în Rusia, nici în China. Apropo: până la urmă, e cineva convins că regimul Poroșenko, din Ucraina, este trup și suflet atașat nobilelor interese ale americanilor și europenilor? Bagă cineva mâna în foc pentru asta?
Erdogan este o problemă imensă pentru Occident. În loc s-o spună cu subiect și predicat, Occidentul joacă iar pe cartea ”realpolitik”. Dar în cazul de față cinismul nu face decât să agraveze lururile. Oricum ar fi, Washingtonul și Bruxellesul mai au de gestionat o belea, într-o regiune care nu de belele duce lipsă. Din ”furnizor de securitate” Turcia este pe cale să devină ”furnizor de insecuritate”. Iar asta are costuri. Care nu cu ipocrizie pot fi suportate…
