de Constantin Gheorghe
În jurul nostru totul se prăbușește, și noi avem dezbateri despre sexul îngerilor, și despre puritatea lor morală. Ce-i bizar în toată această nebunie? Faptul că la porțile umanității nu bat niciun fel de hoarde barbare. Prăbușirea vine din interiorul nostru. Nu mai avem repere, nu mai credem în nimic, nu mai avem țeluri, nu mai avem proiecte, nu mai avem nevoi. Părem să fi consumat toate experiențele, și avem pustiu în jurul nostru. Nu-i mai vedem pe ceilalți, nu mai simțim nimic pentru ei. Asta este societatea fără solidaritate. Adică fără liant…
