Defect!
My.Roxa
Cum ar fi să ne putem opri sentimentele atunci când vrem?
Ştiţi că circula o poză acum ceva vreme cu feelings on – feelings off. Adică să avem un buton şi când apăsăm să nu mai resuscităm nimic din trăirile noastre sufleteşti.
Poate că ar fi totul nemaipomenit dacă nu ar apărea, în cele din urmă, adicţia sexuală şi dependenţa de alte lucruri, astea fiind aduse la suprafaţă de fapt de frustrare, neîmplinire, sentimentul de vinovăţie şi nu în ultimul rând de frica de noi înşine.
De cele mai multe ori alegem să îi pedepsim pe cei care ne sunt aproape sau chiar pe noi înşine. Şi de ce am face asta? Unde ne mai este instinctul de conservare?
Ne dorim cu toţii să fim fericiţi şi, indiferent de ceea ce ne dorim şi căutam, fericirea este, într-un fel sau altul, scopul de dincolo de orice alt scop. În zona de dezvoltare personală, au apărut o mulţime de cărţi despre cum să fii fericit gândind pozitiv.
Nu o să bat apa în piuă, poate unele sunt bune, poate nu. Cert este totuşi că suferinţa şi neîmplinirea sufletească există şi atunci când se ajunge la aşa ceva este bine să ştii ce ai de făcut.
Un psiholog m-a învăţat despre oprirea imaginilor.
Când rememorezi trecutul, faci imagini despre: oameni, întâmplări, evenimente.
Practic acelaşi lucru se întâmplă şi când te gândeşti la viitor. Doar că acolo este cum va fi: evenimentul, întâmplarea, etc.
Problema e când rulezi prea mult acelaşi lucru şi în mod special când imaginaţia ta proiectează lucruri negative: certuri, nereuşite, probleme, şicanări …
Cum opreşti imaginaţia când aceasta o ia pe panta negativă? Şi aici intervine tehnica imaginilor.
În funcţie de intensitatea evenimentului pe care îl rulezi, imaginile sunt undeva în faţa ta … mai mari, mai mici …
Se pare că în mintea umană imaginile proiectate sunt mai mari atunci când problema ne apasă sau este foarte recentă. Odată cu trecerea timpului şi cu vindecarea, să spunem, ele devin din ce în ce mai mici.
O altă tehnică pe care am amintit-o în altă scriere de-a mea este cea a respiraţiei şi a poziţiei. În momentul în care eşti încărcat şi tragi aer în piept, cât de puternic poţi tu, nu este nimic anormal dacă te podideşte plânsul.
În ceea ce priveşte poziţia, cu cât stăm mai cocoşaţi, mai strânşi, cu atât ne închidem mai mult în noi. Poziţia corpului trebuie să fie întotdeauna dreaptă.
O să închei reîntorcându-mă la sentimente şi emoţii.
Până la urmă ce sunt stările, gândurile, emoţiile şi sentimentele noastre? Sunt efecte ale unor cauze.
Dacă ne-am opri din a mai acţiona asupra efectelor şi ne-am concentra asupra cauzei, poate că am reuşi să trăim o viaţă echilibrată, cu bune şi cu rele.
