Cumpărătorul de Chișinău. Analiză de caz pe crenvușcă

După ce i-am bârfit pe vânzătorii din Chișinău a venit timpul să-i vorbim de rău pe cumpărători. Primul lucru care trebuie spus: cumpărătorul din Chișinău este un om care suferă, sfâșiat între ambiguitate și bănuială.

Să presupunem că un cumpărător de aiurea vrea să achiziționeze crenvușcă. Ce va face un astfel de cumpărător? El știe că vrea crenvușcă ”LACTA” de la Rogob pentru că îi place, știe câtă crenvușcă îi trebuie, știe unde găsește acest produs și pe cale de consecință se deplasează la respectivul magazin, se așează la coadă, comandă vânzătorului cantitatea dorită de crenvușcă ”LACTA”, o achită și părăsește magazinul.

Însă pentru cumpărătorul din Chișinău nu este așa de simplu. În primul rând cumpărătorul din Chișinău nutrește o ură ascunsă față de vânzători, pentru că vânzătorul trăiește printre atât de multe produse, în vreme ce cumpărătorul trebuie să scoată bani din buzunar pentru aceleași produse. Apoi sufletul cumpărătorului din Chișinău este supus bănuielii: dacă în altă parte crenvușca este mai bună, mai proaspătă și mai ieftină?

Astfel că minute întregi cumpărătorul din Chișinău se uită urât la vânzător, mormăind blesteme nesfinte, se uită plin de suspiciune la crenvușcă, întoarce capul spre tovarășii cumpărători implorând ajutor din priviri, încearcă să-și amintească dacă a văzut crenvușcă mai bună în altă parte.

Sfâșiat de îndoială, până la urmă cere o cantitate de crenvușcă pe un ton repezit și agresiv. Apoi își dă seama că vrea mai multă crenvușcă, dacă îi trebuie mai multă? Se rățoiește la vânzător să-i mai pună, vânzătorul știe, simte ura revărsată asupra lui, trântește marfa pe cântar și îl bruftuluiește pe vânzător anunțându-i prețul final.

Tranzacția se încheie în dezacord total.