Un mic secret: Basarabia e plină de comuniști și Voronin nu e printre ei

Să clarificăm lucrurile de la început: Vasile Ernu este comunist, Costi Rogozanu și Vladimir Voronin nu sunt comuniști. Trebuie să înțelegem mai întâi subtilitățile triunghiului amoros Ernu-Rogozanu-Voronin, încârligați sub sutana lui Marx.

Vasile Ernu este un tip sincer, el chiar crede că teoria comunistă este bună, dar a fost aplicată greșit, este plin de accidente pe șoseaua istoriei. Scrie, vorbește, acționează. Uneori o dă de gard, dar reușește să convingă tocmai pentru că este sincer.

Voronin este în realitate un naționalist maldavan, adică omul știe că în cadrul civilizației române nu are nici o șansă și atunci a luat în brațe teoria maldavenistă de rit sovietic, a fost un credincios funcționar sovietic de partid și de stat, a jucat comedia comunismului – dar în sufletul lui a rămas un moldovan pus pe căpătuială. A recitat poezia corectă și a acționat după instinctele sale rurale: puțin bizantinism, puțin patriarhat, slănină-n pod și varză la butoi. Și moarte ocupantului român!

Costi Rogozanu este specimenul valah pur-sânge: a amușinat că e rost de căpătuială dacă ești de stânga în România și s-a făcut de stânga. Dacă ar fi fost rost de căpătuială pe verticală, apoi Rogozanu dădea din mâini până biruia gravitația. Și-a pierdut ceva din instinctele rurale și nu mai are viclenia de jivină a lui Voronin, atârnă între căpătuiala moldavă și idealismul slav, contaminat de balcanismul bucureștean.

Și acum să revenim la Basarabia: e plină de comuniști! În România nu au existat comuniști de calitate, devotați cauzei, nu a existat niciodată o majoritate care să creadă gargara de partid – nici ăia de o scriau nu credeau în ea. Însă în Basarabia sovieticii au făcut treabă serioasă, aici au rămas oameni care cred că Marx și Lenin au avut idei bune, doar că idiotul de Stalin a stricat idealul (când în realitate Stalin a fost cel care a salvat Uniunea Sovietică). Acum au mai apărut prin București și Cluj niște unii care se joacă de-a anarhiștii și comuniștii, dar atât, citesc niște broșuri, ascultă două albume punk și gata, sunt ”de stânga”. Unii au șansa să se apuce de muncă și se vindecă, câțiva îmbătrânesc cu spirocheta asta în creieri, ca rockerii ăia bătrâni care-și vântură pleata rară cu chelie în vârful capului.

Deci revenim: în Basarabia sunt mulți tineri care chiar cred sincer în idealurile comuniste. Nu foarte mulți, dar mai mulți decât la Cluj și București. Să nu ziceți că nu v-am spus!