Ce zici, mă, visu’ femeilor, ce-i în gură nu-i minciună.

Scoate Lucian pachetul de absorbante din dulap, dă sutienul la o parte, îl pune lângă bustieră. Mută tuburile de fond de ten și iaurturile bio. Se mai oprește din treabă, se mai uită la fete, cum se ceartă. Una, că eclerul de Valentine’s Day, roz și sclipicios, arată ca un penis dat cu ojă. Cealaltă, că nu-i adevărat, ce scârbos. Ce zici, mă, visu’ femeilor, ce-i în gură nu-i minciună.

Și eu râd. Și Lucian, jumătate de oră mai târziu, tot n-a terminat de montat mânerele și rafturile de la dulapul pe care ni l-a pus acum o lună. Uitase de ele. Și stă Lucian cu ochii în gura noastră până îl sună nevastă-sa, ”Te iubesc, mamă, da. Ai dreptate, iau ce vrei tu. Doamne, ce-i aici.”