de Adrian Majuru
Să fi curs timpul altfel până în veacul nu demult încheiat? Schimbările culturale majore petrecute într-un timp foarte scurt nu-ţi oferă prilejul tihnei de a întrezări ceea ce se întâmplă în peisaj. Omul este supus unei presiuni de adaptare adesea fără precedent.
Prăbuşirea cărţii şi a dorinţei de a citi sunt vizibile în societatea noastră de mai bine de un deceniu. Iar regresul a început să se simtă în miile de elevi care nu pot articula coerent o conversaţie, în afara sferei banalului cotidian şi apoi miile de studenţi şi licenţiaţi, care nu au lecturat o carte în perioada studiilor.
Cartea şi pasiunea de a citi au produs modificări milenare în comportamentul uman inclusiv în sfera aspiraţiilor căci de aici avem proverbul: „Cine are carte are parte”.
Bucuria sau necesitatea lecturii au ajutat la dezvoltarea variatelor specializări, care au împins societatea umană înainte: de la legislatori la comercianţi şi negustori; de la medici şi jurişti, la arhitecţi şi liberi profesionişti. Mii de profesii au apărut şi evoluat în istorie datorită cărţii şi dorinţei de citi, scrie, studia.
Până nu demult, oamenii simplii erau adesea epistolari, ţineau chiar şi câte un jurnal cu însemnări mai mult sau mai puţin detaliate. Alţii aflaţi în situaţii mai speciale, chiar dacă nu aveau şcoli înalte, au scris cu mare grijă şi detalieri surprinzătoare precipitările din peisaj, cum ar fi de exemplu un teatru de război.
Generaţiile ultimilor 20 de ani, care vor devenii treptat adulte au eliminat din viaţa lor prezenţa cărţii şi se pune întrebarea: câţi dintre reprezentanţii lor vor şti să practice o meserie liberală în litera bunei cuviinţe şi nu în superficialitatea epocii? Apoi scrisul a devenit şi el o pasăre rară căci înainte de a conversa există fraza construită pe hârtie, în primii ani de pregătire şcolară. De aceea conversaţia de astăzi este lipsită de consistenţă culturală, ea desfăşurându-se în planul epatării şi a prestigiului social fără acoperire. Tipul de maşină, viaţa unui fotbalist mediocru dacă nu incult, veleităţile unei ţoape ajustată de contul bancar al proxenetului camuflat în soţ sau concubin, sunt numai câteva dintre temele predilecte ale conversaţiei contemporane.
Arderea etapelor din viaţa intimă de azi era filtrată odinioară de îndelungi epistole şi apoi ingenioase flirturi. Iată un exemplu istoric la ceea ce se putea ajunge: Doamna de Recamier se afla alături de o prietenă de companie şi primeşte intervenţia unui oaspete, care le-a întrerupt conversaţia: „Iată-mă între inteligenţă şi frumuseţe!” a încercat acesta un dialog. Doamna Recamier i-a reproşat: „Fără se te bucuri nici de una, nici de cealaltă!
Asipraţia bărbatului interbelic a fost descrisă astfel de berbantul de atunci, Constantin Beldie: „orice om înţelept îşi doreşte o carte bună şi un sân de femeie rară!”
Cititul şi deschiderea către alte culturi dezvoltă putinţa conexiunilor pentru a găsi soluţii şi practica antidoturi problemelor epocii tale. Problemele au fost aceleaşi în decursul istoriei iar cunoaşterea a fost depozitată cu ajutorul scrisului.
Cititul şi scrisul forţează gândirea, dezvoltă abilităţi şi conferă acţiunilor îndrăzneală dar şi siguranţă în faţa împrejurărilor potrivnice datorită cunoştinţelor.
Majoritatea ilustraţiilor de epocă, indiferent de parcursul ei istoric, au ca accesoriu cartea. Adesea chiar şi în portretele clasice ale demnitarilor şi liberilor profesionişti, cartea este ţinută în mână, uneori deschisă. În cazul doamnelor, dacă evantaiul sau gestul degajat prevalează asupra cărţii, aceasta se află undeva în fundal sau alături, pe o masă de scris. Fotografia a preluat şi ea acest accesoriu cotidian şi l-a purtat chiar şi în perioada ei de maximă înflorire.
La noi, experimentul politic a ultimilor 50 de ani a arătat clar că existenţa cărţii alături de interdicţia exprimării libere a ideilor ucide dorinţa de a lectura şi de a scrie. Elevii au trecut de la jurnalele intime ale interbelicului la oracolele cu vedete preferate şi modele de maşină. După 1989 a dispărut şi această formă rudimentară de a aduna câteva rânduri pe o bucată de hârtie.
Prăbuşirea cărţii şi eliminarea bucuriei de a citi a fost întotdeauna în istorie o politică deliberată şi indusă de sus. O mulţime care nu are preocuparea imediată de a-şi cunoaşte situaţia şi de a-şi intui destinul comparându-l cu altele similare din istorie, lucru pe care-l dobândeşti doar citind, este mult mai uşor de manevrat, manipulat şi astfel transformată într-o masă de plătitori de taxe şi impozite. O societate care să nu pună probleme liderilor, indiferent de ceea ce fac ei la vârful piramidei sociale, poate fi creată doar prin eliminarea preocupărilor milenare care au format-o altfel. De aici şi derizoriul reformei şolare şi ineficienţa sistemului cultural.
Bucuria de a citi are astăzi o demografie foarte subţire pe când în casele celor mai mulţi, bibliotecile nu mai au rolul pentru care au fost create. Ele sunt depozitarul casetelor video, a DVD-urilor, bibelourilor, sticlelor cu vin aduse de prin vacanţe exotice. Această schimbare de repertoriu cultural prefigurează un viitor pe care nimeni nu se grăbeşte să-l enunţe.
