Apatia

destin valahiunie 8, 2016

191 2 minutes read

My.Roxa

Potrivit Dex-ului, apatia este acea stare de indiferenţă ori lipsa de interes faţă de orice activitate şi faţă de lumea înconjurătoare. Adică ideal moral care constă în înnăbuşirea oricărei pasiuni…şi am zis tot cu asta. Sau stare totală de indolenţă, indiferenţă, nesimţire (adică să nu simţi nimic).

Dacă m-ai întreba pe mine, ţi-aş spune că dacă această apatie durează mai mult de o zi (potrivit măsurătorilor pe propria-mi piele) priveşte-o ca pe un debut al depresiei.

Există apatie de iarnă, apatie sexuală, apatie sentimentală, apatie de primăvară (astenie- într-un fel) şi o grămadă de sentiment din ăsta dezvoltat pe multe domenii ale vieţii. Sau, pur şi simplu, nu mai suntem motivaţi în ceea ce facem, nu mai tresărim la nimic…

O grămadă de astfel de stări ne dau târcoale, iar nouă ne este, pur şi simplu, teamă.

Ce este de făcut?

Păi eu zic aşa: atunci când simţi fiorul apatiei, zâmbeşte şi luptă-te! Asta este cea mai bună armă!

Studiile mai multor neurologi au arătat că trupul nostru se află într-o permanentă vibraţie cu creierul (starea de apatie profundă arătând o degenerare a acestuia din urmă). În momentul în care se instalează panica – putem accepta acea stare, însă nu pentru mult timp şi neapărat privită cu ceva optimism.

Această apatie poate fi doar o reacţie la stres. Poate veni pe fondul unei dorinţe neîmplinite. Poate veni însoţită de plictiseală sau, pur şi simplu, de acel: „vreau să se întâmple ceva nou în viaţa mea!”) – adică vreau să scap de monotonie.

Unii oameni spun că nu este bine să apelezi la psiholog când ţi se întâmplă asta. Eu îi contrazic din tot sufletul.

În momentul în care apatia pune stăpânire pe tine, iar acest lucru începe să se răsfrângă pe mai multe sectoare ale vieţii tale, este musai să apelezi la un ajutor calificat.

Da, sunt de acord că nu trebuie să capeţi o dependenţă şi când ai cea mai mică supărare sau insatisfacţie -de ce ordin vrei tu- să dai fuguţa ca să-ţi rezolve alţii problemele.

Aş enumera câteva cauze care duc la apatie, mai precis două, care mie mi se par principalii factori de declanşare ai acesteia: singurătatea şi inferioritatea.

Este cunoscut faptul că singuraticii cad des în stări de apatie.

Aş explica asta printr-un mod cât se poate de simplu: ei comunică mult mai rar, să zicem. De multe ori se închid şi nu-şi exteriorizează anumite stări şi atunci acelea se adună şi se tot adună…

În ceea ce priveşte inferioritatea, ea poate fi cauzată de faptul că persoana în cauză nu se simte destul de frumoasă, de atrăgătoare, de inteligentă, de spontană şi lista poate continua…

Inferioritate putem întâlni şi datorită job-ului zilnic unde venim în contact cu persoane foarte educate sau oameni cărora le lipseşte cu desăvârşire bunul simţ. Şi aici intervine încrederea. Încrederea pe care trebuie să o ai în propria persoană, în valoarea ta.

Cu alte cuvinte, apatia te distruge mişeleşte şi măcar la al treilea cântat al cocoşului să se trezească şi badea Ilie şi să-şi dea seama ce are de făcut