TU. . .

Culege-mă și du-mă într-acolo, unde să ne vadă doar un surâs mișcat de algoritmul timid al inimilor noastre. Într-acolo, culege-mă și du-mă  unde-i un imens vioi de scoici derutate. Culege-mă și du-mă în neînțelesul tău ștrengar ce-mi alimentează instalația distrată de totul tu. Într-acolo du-mă. . . pe corola desprinsă din neunde, suflată cu stropi proaspeţi din templul îmbrățișare. Culege-mă şi du-mă în privirea ta boemă ce mă îngână neîncetat. Culege-mă și du-mă până la ultima treaptă a tot ce ești tu, până în cel mai înalt vârf al liniștii tale. . . , până într-acolo vreau să ajung. Culege-mă şi du-mă acolo unde timpul se-nvăluie în cel mai mult tu și se înmulțeşte la fiecare ‘te iubesc’. Nu uita să mă ascunzi bine. . . ca să mă culegi când ai să mă brodezi flămând în tine. Într-acolo culege-mă și du-mă. . . unde e mai mult ca perfect! Mă strigă suficientul [tu]!

L.P.