Ca să putem pricepe evul mediu trebuie mai întâi să înțelegem conceptul ”taxă de șmecher”. Practic treaba stă așa: unul mai puternic vine, îl rupe cu bătaia pe unul mai slab și-i ia banii sau pachețelul cu mâncare. Bătaia trebuie dozată cu grijă: victima nu trebuie ologită, doar cât să-i intre frica în piele și data viitoare să cedeze pachețelul cu mâncare fără să mai fie necesar efortul consumat în aplicarea loviturilor.
Ce mănâncă cel bătut? Treaba lui, să se descurce! Să ascundă o parte din bani în șosete, să aibă niște rezerve de hrană pitulate, să își mănânce o parte din pachețel înainte să intre în raza de acțiune a șmecherului (nu pe tot, că dacă nu dă nimic primește bătaie…) – mai pe scurt, să fie inventiv dacă vrea să supraviețuiască.
Dar cum orice naș își are nașul, peste primul bătăuș există întotdeauna un bătăuș mai puternic – care îi poate aplica ”taxa de șmecher”. Și se creează o ierarhie a șmecherilor care contribuie de jos în sus. Apar alianțe – doi șmecheri mai mici își unesc forțele ca să-l dea jos pe un șmecher mai mare și apoi își împart moștenirea.
Sunt ținute sub supraveghere punctele cheie: poarta școlii. Ce ai în geantă? Cireșe? Păi nu știi că mie nu-mi plac cireșele? Vrei să treci? Dă încoace o parte din cireșe! Așa au apărut vămile și taxele vamale.
Esența societății era violența. Apoi intervin biserica și legea ca să stabilească reguli. Nu e frumos să omorâm copii și femei. Da, asta este o metodă să băgăm frica în pielea țăranilor, dar riscăm să-i enervăm și nu că sar la bătaie, dar fug de pe moșie. Nu e frumos să le golim hambarele țăranilor, că fug de foame. Nici să le violăm nevestele, că se enervează și se răscoală – după aia trebuie să-i omorâm și cine ne mai muncește câmpurile?!?
Nu a existat nici un fel de onoare și vitejie în luptele medievale. Călare pe cal, îmbrăcat în zale și cu o viață de antrenamente în spate un nobil are prima șansă în fața unui țăran înarmat cu o furcă.
Când tehnica militară este egală între combatanții medievali se ajunge la echilibru pentru cantități egale. Aici intervine economia care să producă o creștere a cantităților: mai mulți cavaleri, mai multe săbii etc. Dar și aici apare limitarea dată de viteza de transport și de transmitere a informației – raza de acțiune a șmecherilor este limitată periodic până la următorul salt tehnologic. Dar exercitarea violenței rămâne esența epocii.
