SOARTA

Aş scrie astăzi despre soartă, destin sau cum vreţi voi să îi ziceţi. Soarta mai este cunoscută şi sub denumirea de Moira.

Moira a fost numele unei divinităţi greceşti ce întruchipa destinul. Absolut orice vieţuitoare trebuia să se plece în faţa sa.

Hesiod aducea vorba despre trei Moire: Clotho, care toarce firul vieţii muritorilor, Lachesis, care îi determină lungimea, şi Atropos care taie acest fir. Romanii, în schimb, asociau Moirele cu Parcele.

Parcele sunt tot în numar de trei: Parca, Nona şi Decuma, iar mai târziu numele de Parca a fost transformat în Morta.

Eu am scris în glumă, acum ceva vreme, despre Ursitoare. Şi spuneam eu aşa: nu e ca şi cum prima ar fi bine dispusă şi ţi-ar ura numai de bine, a doua deşi e obosită- îşi revine cu trei cafele şi toate bune, iar ultima, de ciudă, îţi povesteşte cum va fugi nevastă-ta cu toţi banii, iar tu o sa crăpi de inimă rea!

Legende sunt la tot pasul, cert este că noi avem nişte sarcini sau misiuni, dacă vreţi, de îndeplinit, nişte puncte pe care le vom atinge- la un moment dat- vrând nevrând ( haotic sau nu, orice ar însemna asta). În rest, toate faptele noastre vor avea consecinţele lor şi astfel ne punem amprenta asupra destinului.

Nu mai pierd timpul şi am să vă scriu despre un alt mit. Cel chinezesc despre Firul Roşu al Sorţii.

Se spune că zeii au înnodat un fir roşu în jurul gleznelor noastre şi l-au legat de toţi oamenii cărora le vom atinge destinul sau sufletul, cum îmi place mie sa spun. Acest fir se poate îndoi sau încurca, dar nu se va rupe niciodată. Misiunea ta este să te regăseşti „întreg” la destinaţie.

Şi acum că am terminat cu povestioarele, am să revin la ideea mea de bază şi anume că ori ne definim soarta, ori suntem definiţi de către ea.

Soarta nu este bătută în cuie, ea se schimbă de la zi la zi ( aş îndrăzni să scriu) ca o consecinţă a tuturor acţiunilor noastre, cum am menţionat puţin mai sus. Fiecare greşeală sau faptă bună ne influenţează destinul. Şi uite aşa aş ajunge iar să vă povestesc despre Karmă şi plăţi, dar nu vreau să mă repet.

Consider astfel liberul arbitru ca fiind foarte important pentru ca doar prin el, omul poate deveni ceea ce îşi doreşte. Şi astfel faptele pe care le înfăptuim ajung să ne definească.  Cu toate astea, viaţa fiecarui om depinde mult de aproapele său, de semenii lui.

Pe acest pământ există o multitudine de specii, unele având comportamente asemănătoare cu ale rasei noastre.

Există o anumită furnică- furnica de foc care trăieşte sub pământ şi e ameninţată frecvent de inundaţii. Naturii nu îi pasă şi dacă o anumită specie vrea să supravieţuiască, trebuie să demonstreze că merită asta. Atunci când vin inundaţiile, furnicile se ţin una de alta, părând că şi-au construit un fel de plută pentru a rămâne în viaţă.

Şi atunci te întreb: cum poate o specie atât de mică să realizeze aşa ceva? Să fie instinct de conservare? Prin încercări repetate? Sau au aflat că împreună pot pluti? Cum? Totuşi ar părea prea neînsemnate să se gândească la Karma sau la destinaţie sau soartă. Sau aşa am crede noi..în fond, nimic nu e fără importanţă pe acest pământ.

Să revin la exemplul cu furnica. Dacă tu ai şti ce e de făcut, dar nu ai putea vorbi? Cum te-ai face înţeles? Cum ai striga după ajutor? Cum ai spune ce te doare?

……..

Liberul arbitru, respectarea Legii Universale, ajutarea semenilor şi traiul în armonie cu celelalte vieţuitoare sunt nişte coordonate importante care ajung să ne definească până la urmă. Roata vieţii, şi prin urmare, soarta cuprind schimbare, noroc, dificultăţi şi reuşite, imprevizibilul. Roata vieţii simbolizează ironia, hazardul, aspecte care scapă de sub control, şanse întâmplătoare, capricii ale destinului,atracţiile între oameni, goana după îndeplinirea dorinţelor şi dominaţie.

Am să închei aşa: „Niciun zid împotriva soartei nu este inexpugnabil: să ne întărim înăuntru” (Seneca) şi „Doamnă, ştim ce suntem, dar nu ştim ce se poate întâmpla cu noi. Doar ea, soarta, ne ştie şi stăpâneste firul pe care se înşiră povestea viitoare” ( atenţionarea Ofeliei a lui Hamlet către Regină).

Toţi ne naştem şi venim pe lumea asta fără nimic, fără garanţii..singurul lucru sigur este certificatul de deces.