de Constantin Gheorghe
Mă gândesc că, dacă vrem să facem pentru cetățeni și calitatea vieții, în sens larg, poate (re)înființăm Inspectoratul de Stat pentru Controlul Calității Produselor. Oricare ar fi ele, produsele, de la prezervative și gumă de mestecat la detergenți și dezinfectante, trecând prin electronice, alimente, medicamente și ce se mai vinde prin amărâta asta de țară.
Inspectoratul să aibă un laborator al lui, plus o rețea de laboratoare certificate, pe domenii de interes, din mediul public și din cel privat, din universități. Oricine fabrică ceva în România să aibă OBLIGAȚIA să declare la Inspectorat normele după care funcționează, sistemul de asigurare a calității, rețetele, procese tehnologice. Treaba lui după ce standard lucrează: l-a declarat, să-l respecte! Inspectoratul verifică, periodic sau oricând e nevoie, conformitatea cu cele declarate. Ne-declararea acestor elemente, sau nerespectarea lor, se soldează, automat, cu închiderea activității, provizoriu, sau definitiv, funcție de gravitatea faptei, cu retragerea mărfii de pe piață, și, evident, cu răspunderea administrativă sau juridică a celor vinovați.
La fel, orice importator are obligația să anunțe Inspectoratul despre natura mărfii, despre compoziție/destinație, căror standarde corespunde, cum i se asigură calitatea. N-o face, suportă aceleași consecințe. Nimic să nu poată fi pus pe piață fără aprobarea Inspectoratului. Angajații săi să fie plătiți astfel încât să reziste tentațiilor, iar dacă greșesc, pedepsele să le fie dublate, calitatea de angajat al Inspectoratului fiind un factor agravant al pedepsei, în caz de infracțiune. Amenzile să înceapă de pe la vreo sută de mii de euro, și să meargă până la vreun milion de euro.
Nu, nu este nicio îngrădire a libertății economice. Este obligația statului de a asigura siguranța cetățeanului. Există niște reguli, asumate în primul rând de producătorul de bunuri și servicii, trebuie să le respecte. Nu le respectă, suportă consecințele. Că până acum onor ”capitalistul” zice una, și face alta, iar statul se face că nu vede. Așa am ajuns la poveștile de acum, din sănătate, așa ne îndoapă ăștia cu tot felul de E uri, marfa e de căcat, serviciile de toată jena. Și toți ticăloșii îți râd în nas. Știu că dacă te duci la Protecția Consumatorului e chiar mai lipsit de rezultate decât pupatul moaștelor. Din când în când Dumnezeu mai face câte-o minune, Protecția Consumatorului, nu.
PS: nu-mi pomeniți de Larex. E ca și când n-ar fi. Că, dacă exista, spârcăieciurile alea din spitale ar fi putut fi controlate și autorizate de el. Dar n-au fost. Lumea zice că n-are unde le testa, nu?
