Am făcut azi un experiment de arheologie culinară: cu ajutorul lui Lo Chef din Chișinău am refăcut câteva rețete medievale românești. Este începutul unui proiect pe termen lung, n-o să dau prea multe detalii, veți vedea la timpul potrivit despre ce este vorba.
Dar vă spun acum că am fost uimit de ce a ieșit prin refacerea unor rețete vechide 400 de ani. La o primă vedere ingredientele și combinațiile păreau ușor ciudate, însă efectul final a fost surprinzător. Gusturile și aromele s-au combinat perfect, rezultatul este foarte bine echilibrat – chiar nu-mi închipuiam că o omletă îți poate lăsa un gust de ”proaspăt”.
Și așa am început să meditez la tradiția culinară pierdută. Azi mâncare românească înseamnă mici-sarmale-cozonaci-ciorbă de burtă; însă în evul mediu existau combinații de mare finețe, cu ingrediente accesibile. Am avut o percepție acută a faptului că civilizația medievală românească era mult mai sofisticată decât ne-am putea imagina. Am demolat mitul că ”în evul mediu puteai să violezi orice îți ieșea în cale”, dar sunt multe alte minciuni propagate în numele luminilor modernismului care înjosesc nepermis epoca medievală.
