de Constantin Gheorghe
Eu sunt pentru aprofundarea construcției europene. Adică o singură piață a muncii, fără niciun obstacol la intrare pentru cetățenii UE, indiferent de unde provin ei. Drept al muncii valabil la nivelul UE. Salariu minim obligatoriu, cu mențiunea că țările care au așa ceva și-l păstrează la nivelul actual, dacă este mai mare decât cel stabilit la nivelul UE.
Fiscalitate identică, pentru a evita dumpingul fiscal. Redistribuție directă a fondurilor către țările mai sărace, fără imbecilitatea birocrației de la Bruxelles. Fondurile de la bugetul comun să se împartă în două: cele redistribuite statelor, și cele destinate dezvoltării infrastructurilor la nivel european. Cele din categoria ”infrastructuri europene” să fie gestionate direct de Comisie, și investite în ceea ce se stabilește, la nivel UE, să fie priorități. Dacă făceam așa, aveam măcar o autostradă de la granița de vest la Marea Neagră.
Libertatea de mișcare în interiorul UE să fie o realitate. Spațiul Schengen a devenit un non-sens! Vrem să ne apărăm granițele externe? Perfect! Cum vrem să facem armată comună, putem începe cu o poliție de frontieră comună! Și rezolvăm problemele!
Prin plecarea Marii Britanii din UE putem construi și un spațiu comun al Justiției. Pentru că, practic, sistemele juridice existente sunt identice, bazate pe aceleași principii.
Un spațiu politic comun: dacă avem partide europene, de ce să nu alegem la nivel european Parlamentul European, votând listele acestor partide? Putem imagina o cameră superioară, a națiunilor, un soi de Senat european, ai cărui membri să fie aleși doar pe liste naționale. Președintele UE să fie ales direct de cetățeni. Să desființăm Consiliul European, o instituție toxică, anti-democratică, instituție care a devenit instrumentul dominației germane pe continent! Parlamentele naționale rămân, cu atribuții specifice, la fel și guvernele naționale. Atribuțiile Comisiei și cele ale guvernelor naționale trebuie delimitate extrem de clar, și evitate interferențele Bruxellesului în treburile guvernelor naționale.
Nicio națiune europeană nu poate ridica pretenția superiorității față de celelalte, și nici un monopol al puterii în sânul Uniunii. Motorul franco-german și-a pierdut rațiunea de a fi. Egalitatea absolută în drepturi și obligații a membrilor UE este obligatorie. Uniunea nu poate funcționa decât în logica solidarității între națiuni, nu în aceea a dominației unora asupra celorlalte.
Pentru asta nu e nevoie de noi cedări de suveranitate. Este nevoie doar ca Franța și Germania să renunțe la pretenția lor de a fi ”națiuni indispensabile”, un soi de metropolă, care domină periferiile și le spoliază, ca un soi de imperiu interior în Uniune.
