de Constantin Gheorghe
Prieteni! ”Separatismul” depinde esențial de succesul economic al respectivei regiuni, în afara actualei entități statale din care face parte acum. Catalonia se poate decupla de ansamblul economic spaniol, cu condiția să rămână în UE. Dacă rămâne în UE după separare, NU pierde piețe, nu are costuri economice suplimentare. La fel se putea desprinde și Scoția(care avea mana exploatărilor petroliere offshore), în condițiile în care Marea Britanie rămânea în UE. Punem pariu că scoțienii se vor liniști după Brexit?
Acum Transilvania. Să zicem că se rupe de România. Poate continua pe cont propriu, ținând cont de gradul de interdependență cu economia a ceea ce mai rămâne din România? Pierde piețe. Singurele entități economice care pot rezista sunt cele ”globalizate” adică acele capacități de producție delocalizate de multinaționale în zonă. Alipirea la Ungaria-dacă va fi posibilă-nu înseamnă revenirea automată la piața unică a UE. S-ar putea chiar ca ”Noua Ungarie” să reia procesul de aderare, pentru că e vorba despre o altă entitate. Evident, există regimul de asociere la UE. Dar este profund defavorabil asociaților, vezi și România în procesul de aderare, vezi și Moldova sau Ucraina, acum.
Rămâne un alt scenariu, care poate face posibile secesiunile. Destrămarea UE. Dar atunci să ne ferească Dumnezeu pe toți! Va fi Iadul! Așa că rămân niște unii care și-au luat-o pe coajă, o națiune divizată, niște capete înfierbântate, care nu vor înțelege nimic, și niște cetățeni sictiriți, care le fut muma-n cur politicienilor, și se uită după unul cu parul mare în mână, care să pune ordine în bordel.
