de Constantin Gheorghe
Să vedem ce și cum cu ”schimbarea clasei politice”. După alegerile din 2008-când s-a introdus mizeria numită ”vot uninominal”, peste 50% dintre parlamentari erau ”prospături”. Pentru 2012 nu am rezultate de acest gen, dar ținând cont de intrarea în Parlament a PP-DD, plus alte mișcări ciudate, iar a fost o rată de înnoire foarte mare. Schimbare a clasei politice a fost din plin, și nu doar în Parlament, ci și în partide, la bază, dar și la vârf. Vi se pare că s-a schimbat ceva în bine? Mie, nu!
De ce? Simplu: această ”schimbare” a dat un Parlament extrem de slab calitativ, deprofesionalizat, lipsit de consistență, și condus de niște mediocrități penibile. Un Parlament care a livrat, la rândul lui, un cadru legislativ de o calitate tot mai proastă, fără viziune. Gândiți-vă doar la Codurile Penal și de Procedură Penală, lovite de o lungă listă de decizii de neconstituționalitate.
România are nevoie de altă schimbare: de schimbarea politicilor publice! De schimbarea dogmei neo-liberale. De schimbarea priorităților în politicile economice și sociale. De creșterea capacității administrative. În rest, povestea asta cu ”schimbarea clasei politice” este doar o supapă de siguranță, prin care se purjează o parte a tensiunilor sociale acumulate. Sau, dacă vreți, un calmant social, un cap de Moțoc politic colectiv, oferit unei opinii publice abulice, care nu mai vede realitatea, din cauza furiei. Și după ce trece efectul calmantului numit ”schimbarea clasei politice”, fără să se schimbe nimic, care va fi răspunsul furioșilor și frustraților din societate? Parul? Bolovanii din caldarâm? Sticla incendiară?
