de Constantin Gheorghe
Acum, în refuzul cercurilor de afaceri de a continua creșterea(extrem de moderată!) a salariului minim, vedem în toată splendoarea ei mizeria morală a ”capitalismului” românesc. Scăderea taxelor și impozitelor a fost un cadou făcut de guvern pomeniților ”capitaliști”, și a ținut loc de creștere a salariilor în sectorul privat. Scădere care a avut un cost social: creșterea deficitelor bugetelor sociale, vezi scăderea CAS cu 5% procentuale pentru angajator. Din păcate, modesta creștere a puterii de cumpărare, prin scăderea TVA la alimente, a fost, practic, anulată de lăcomia acelorași ”capitaliști”. Majoritatea produselor alimentare au revenit, încet, la prețurile avute înainte de reducere. Azi un ban, mâine doi, să nu se prindă proștii! Doar că statul încasează mai puțini bani din TVA, pentru că volumul de mărfuri alimentare vândute începe să scadă, ca urmare a scăderii puterii de cumpărare.
Mai gravă este situația sistemului public de pensii. Care are deficit nu atât pentru că sunt prea puțini contribuabili, ci pentru că salariile contribuabililor sunt prea mici. Pensiile nu vor crește fără creșterea salariilor. Așa funcționează jucăria!
Salariul minim era singura variabilă asupra căruia mai putea acționa statul, pentru a îmbunătăți cât de cât lucrurile. Acum nu mai vrea s-o folosească nici pe asta. Scuza ”competitivității” este ridicolă. Nu, pur și simplu capitalul nu vrea să împartă nimic cu munca. Iar cei care ne conduc sunt oamenii capitalului, și guvernarea se face în folosul capitalului și împotriva muncii.
Oricum Bugetul pe 2016 este o rețetă pentru un eșec. Nimic nu se leagă în el, acum. Ce spune Dragnea este o imensă minciună: nu mai este bugetul lui Ponta. Este o însăilare, care probabil nu se închide în niciun fel. Nu poți face schimbări în atât de scurt timp. De aici și graba de a-l trece: să nu se dezmeticească unii de prin Parlament, care mai știu ce și cum, și să facă tămbălău.
Să fie clar pentru toată lumea: fără o creștere generală a salariilor, ne așteaptă un eșec economic și social de proporții. Capitalului puțin îi pasă. El se poate căra de aici, lăsând în urmă un deșert. Ce facem noi, ceilalți? Nimănui nu-i pasă. Cretinii ăia tineri și liberi vor fi primii care o vor lua peste bot! Și în loc de catedrale și spitale afacerea viitorului va fi aceea cu locuri de veci…
