de Constantin Gheorghe
Înțeleg că e mare paranghelie ecologistă la Paris, unde te duci bou, și te întorci și mai bou, sau așa ceva. Am tot văzut paranghelii s-astea, cu angajamente de genul ”Să moară antena mea de bulgari dacă nu fac și nu dreg!” Și au făcut rahatul praf! Pe care-l înghițim cu toții!
Nebunia în povestea asta cu ”reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră” este că a fost transformată într-o uriașă afacere, care a înrăutățit lucrurile. Iar pentru multe țări, printre care și România, a generat grave prejudicii dezvoltării viitoare, prin introducerea cotelor de emisii. Noi am vândut idioatele alea de drepturi de poluare(numai capitalismul putea inventa așa ceva!), pe nimic, țărilor care se dezvoltă. Cine le-a cumpărat? Oricum nu China. Le-au cumpărat țările dezvoltate din UE. Noi ce-am făcut cu banii ăia? Dracu știe! Că nimeni nu întreabă, mecanismul fiind netransparent, pentru că necunoscut de covârșitoarea majoritate a populației. Fiind încorsetați de respectarea cotelor de emisii, nu putem dezvolta, în perspectivă, multe ramuri industriale și agricole. Noi cu virtutea de a fi ”curați”, alții cu satisfacția bunăstării. Este și ăsta un mijloc de a-i sărăci pe unii, și de a-i îmbogăți pe alții. Știm unde duce drumul pavat cu bune intenții…
Așadar, de ce a fost Ciolannis la Paris, și ce-a obținut România la pomenita paranghelie? O să aflăm după vreo juma de secol, nu?
