Ieri au fost porți deschise la Guvernul României. Foarte frumos. Poporul a putut intra în sediul Executivului să îl admire şi a putut sta pe scaunul premierului tehnocrat Dacian Cioloş.
Măsurile de securitate au fost pe măsură: acces pe baza pozării buletinului, control corporal ca la aeroport. Agenții s-au speriat că aveam un „spray dubios” în geacă, dovedit a fi flacon de picături de nas. Oamenii de la servicii erau intrigați de vizitatorii care pozau cu zoom detaliile arhitectonice de interior şi considerau că de fapt pozează „unde-s camerele de supraveghere” şi-şi transmiteau să fie geană pe fotografii dubioşi.
Premierul a fost prezent în sala Muntenia, sala de şedințe a Guvernului. Era înconjurat de pensionari şi un dispozitiv mare de pază. Un jandarm în civil filma disperat pe absolut toată lumea care venea lângă premier.
În rest, absolut nimeni care să poată răspundă la întrebări despre istoria palatului, una din construcțiile esențiale ale Capitalei. Nu am putut afla nimic despre etapele de construcție şi despre scopul inițial al unor săli, dealtfel foarte frumos decorate.
Un jandarm mi-a zis că nu am voie pe balconul mare dinspre Piața Victoriei, dar m-a îndemnat să fac poze prin geam. Nu se vedea nimic, pentru că Guvernul fusese acoperit melteneşte cu un drapel imens, care bloca orice privire spre exterior. De afară, palatul părea un sicriu cu drapel pe el.
Palatul Victoria a fost început în anii ’30, pentru a fi noul sediu al Ministerului de Externe. A fost bombardat în 1944, când era încă în construcție. A fost finalizat abia în anii ’50, când aici s-a stabilit sediul Guvernului României.
