Regăsire. . .

Rost deghizat în melc de porțelan se naște în clipa suflului dezmorțit. Văpaia din cenușa cuprinsă de umbrele diafane ciripește crezul fericirii. O altă zi îndeajuns de coaptă se caută în găoacele vii, suficient de caramelizate. Un aer blând galopează în lumina pașilor învechiți. Cerul minții cântă vioarelor serenade în acorduri buchete de iasomie. Contrastele se retușează tacticos în ambianța toridă fără să-și mai simtă sensul. . . într-acolo unde se pierde clipa în fire. Aureola regăsirii se parfumează în zâmbete pitice. Se însuflețește basmul!

L.P.