De câte ori?
De câte ori să-ți mai alint mâna care doar ea m-a știut? De câte ori să-ți mai fiu vis în dorința savurată atât de cald în ceața lăsată urmă? De câte ori să te mai respir prin pori nesătuli de clipe vulcan tandru? De câte ori să-ți mai îmbrățișez chemarea ce mă cheamă ca să mă afle îmbrățișată de dor? De câte ori să te mai pictez ca să mi te fac întreg în curcubeul elegant? De câte ori să-ți mai fiu poftă nepotolită în ceas târziu de seară trează? De câte ori să te mai povestesc urlat în ochii firavi îmbrăcați în ploaie de toamnă? De câte ori să te mai șlefuiesc în gol când mi-ai împlinit profundul savurat doar de tine? Și de câte ori să te mai întreb în întrebări adunate îndrăzneț în sertarul hoinar al clipelor binecuvântate? De câte ori?
L.P.
