de Constantin Gheorghe
Problema cu E urile nu vine din prezența lor în diverse produse alimentare. Pe unele le folosim de sute de ani, dacă nu mai mult. Problema vine din faptul că noile produse conservante, inventate de chimia alimentară, permit conservarea alimentelor dincolo de limitele naturale, date de conservanții tradiționali. Mai mult, ingineria genetică permite extinderea vieții la raft a marii majorități a legumelor și fructelor.
Toate astea au distrus o întreagă categorie socială: producătorii și comercianții de produse tradiționale. Între un biscuit făcut într-un mic laborator de cofetărie și unul făcut într-un mamut întins pe zeci de hectare, care poate acoperi cu producția pe o lună suprafața unei țări de mărimea Franței, ghiciți cine rămâne pe piață. Deși loc ar fi și pentru unii, și pentru ceilalți. Doar că generația care a trăit cu micul comerciant din colțul străzii, cu aprozaristul, brutarul, lăptarul, măcelarul, dispare, și este înlocuită cu generația care cumpără o dată pe săptămână, cu portbagajul, din hipermarketuri, orice, numai să dureze până la următoarea vizită la raft. Credem că așa câștigăm timp. Nu câștigăm nimic. Cum nu câștigă nimic nici proprietarii de hipermarketuri. Sigur, dispariția micului comerț, a producătorilor tradiționali, le consacră supremația.
Dar asta nu e totul. În curând vor avea probleme, pentru că atât marile exploatații agricole de tip industriali, cât și marii procesatori, își vor atinge limitele modelului de a produce și de a vinde. Deja industriile astea două sunt în pierdere de viteză, tocmai din cauza chimiei și a modificărilor genetice. Epuizarea solului, a surselor de apă, costurile tot mai mari ale culturilor de plante modificate genetic, problemele legate de folosirea masivă a medicamentelor și hormonilor de creștere în fermele de păsări și animale, toate astea obligă la reinventarea agriculturii ”tradiționale”, și la reapariția micilor procesatori. Problema este că nu mai avem forță de muncă suficientă pentru a reveni la vechiul model de producție și de distribuție. Lipsește o generație, căreia nu i s-au transmis cunoștințele vechilor artizani.
Lucrurile sunt legate. După vechiul principiu conform căruia orice soluție naște noi probleme. Adevărul este că mulți ar fi fericiți să găsească în colțul străzii o mică patiserie, unde să mănânce un corn cu un iaurt sau cu un pahar cu lapte, o plăcintă, făcute de un brutar și de un mic procesator de lapte, și nu puse în cuptor dintr-un sac cu aluat congelat, sau cumpărate de la hipermarket. Revenirea la acest model ar crea locuri de muncă decente, decent plătite, și ar satisface o cerere care acum nu se întâlnește cu oferta. Nu este vorba despre fițe. Este despre posibilitatea de a alege. Până la urmă este despre democrație și despre libertate. Deși nu pare.
