Ori ne schimbăm modul în care abordăm lucrurile, ori ne afundăm definitiv în subdezvoltare.
de Constantin Gheorghe
Știu, pufoaică, mujici, nașpa, de, ruși. Bun, și mujicii ce-mi făcură? Păi, definiră avionul de luptă de generația a șasea. Pe care, surpriză, îl văd în două variante: pilotat de om și pilotat de inteligență artificială. Devine extrem de interesant. Unu-două avioane pilotate și o turmă de avioane fără pilot, într-o misiune comună. Nu cred că îi va fi prea moale unui posibil adversar al Rusiei.
Indiferent ce cred unii sau alții, rușii au făcut în anii ăștia nenorociți pentru tot Estul fost socialist un salt tehnologic formidabil, bazat pe efortul propriu. Iar schimbările în aparatul industrial rusesc au fost accelerate de embargou. Un avantaj în această schimbare îl reprezintă centralizarea deciziei, și planificarea, chiar dacă este vorba despre o economiei mixtă, publică și privată. Centralizarea și planificarea sunt un avantaj pentru economia privată, în formare. Oferă predictibilitate, și oferă o perspectivă pe termen mai lung, plus acces la o finanțare mai ieftină, din fonduri publice.
Trebuie să uităm și noi toate lecțiile cretine ale ”economiei neo-liberale”. Nu se poate să ai acces la sume foarte mari de bani, și să nu-i poți folosi, pentru că tâmpiții care ar trebui să-i acceseze nu știu ce să facă pentru asta, sau nu vor să-i acceseze, pentru că se cacă de frică la auzul cuvântului ”DNA”.
Avem nevoie de un minister al planificării, și de un plan septenal, cât este un exercițiu bugetar european. Am intrat în cel de-al treilea an al exercițiului bugetar 2014-2020, și n-am cheltuit un cent. Avem bani pentru trei mari spitale regionale, dar la București ”guvernanții” prind muște. Acest minister al planificării trebuie să genereze marile proiecte de investiții, plecând de la prioritățile societății, să acceseze banii și să vegheze la corecta lor cheltuire, inclusiv, și mai ales, asupra calității execuției. Că dacă o iau și alte investiții la vale, cum au luat-o autostrăzile, n-am făcut nimic.
Dacă lăsăm totul la voia ”forțelor pieței”, ne putem duce liniștiți să ne spânzurăm. Nu ne-am mai chinui. Ori ne schimbăm modul în care abordăm lucrurile, ori ne afundăm definitiv în subdezvoltare.
