Medic şi dramaturg, Ştefan Berceanu, membru post-mortem al Academiei
Române, s-a născut la 26 septembrie 1914, la Măceşu de Jos, judeţul
Dolj.
Absolvent al Liceului „Fraţii Buzeşti” din Craiova (a susţinut
Bacalaureatul la Colegiul „Carol I”) şi al Facultăţii de Medicină din
Bucureşti (1935-1941), potrivit http://aman.ro, site-ul Bibliotecii
Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman” – Dolj.
În 1941 a devenit doctor în medicină, iar în 1972 a obţinut titlul de
doctor docent, notează dicţionarul ”Membrii Academiei Române
(1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).
A urcat toate treptele ierarhiei medicale până la aceea de medic primar
şi şef al Clinicii de Hematologie a Spitalului clinic ”Fundeni” din
Bucureşti. A fost profesor la Institutul de Medicină şi Farmacie din
Bucureşti, cercetător la Institutul ”Dr. I. Cantacuzino”, unde a
deţinut funcţia de şef al Laboratorului de imunologie şi histopatologie
experimentală (1953-1963); director ştiinţific şi şef al Secţiei de
hematologie din cadrul Institutului de Medicină Internă ”Dr. N. Lupu”
(1963-1970).
A introdus unele metodologii moderne cu implicaţii în diagnosticul şi
tratamentul bolilor maligne de sânge. A coordonat o serie de lucrări,
între care: ”Imunologie şi imunopatologie” (1968); ”Imunologie,
imunochimie, imunopatologie” (1975); ”Hematologie clinică” (1977);
”Mică enciclopedie de boli interne” (1986). Se numără printre primii
cercetători din lume în ceea ce priveşte etiopatologia cancerului şi a
leucemiilor, a bolilor imunologice şi autoimune. A publicat în reviste
de specialitate din ţară şi străinătate peste 830 de studii, rapoarte şi
comunicări ştiinţifice în domeniul medicinei.
A fost membru al mai multor organisme ştiinţifice de prestigiu din
străinătate: Societatea internaţională de medicină internă, Societatea
internaţională de hematologie, Societatea internaţională de chimio şi
imunoterapie din Viena, Centrul Superior de Logică şi Ştiinţă Comparată
din Bologna, Societăţile de hematologie din Franţa şi Austria. A fost
laureat al Premiului Academiei Naţionale „Dei Lincei” din Roma şi al
Premiului Fundaţiei „Di Guglielmo”.
Consiliul local Craiova i-a atribuit titlul de „Cetăţean de onoare” şi o
stradă din oraş îi poartă numele. În Bucureşti, pe clădirea în care a
trăit şi a creat, a fost aşezată o placă memorială. Membru titular
post-mortem (31 ian. 1991) al Academiei Române.
Ca o întregire a personalităţii sale, a lăsat şi scrieri literare:
„Cheile oraşului Breda” (piesă de teatru) şi „Spre bunele tărâmuri”
(jurnal de călătorie). A publicat mai multe eseuri asupra umanismului
clasic şi ştiinţific, asupra condiţiei biologice a omului, asupra
rolului artei şi ştiinţei (”Interferenţe”; ”Filosofia în medicină”),
dar şi alte piese de teatru (”Pădurea”; ”Străinii”).
A murit la 9 noiembrie 1990, la Bucureşti. AGERPRES
