Cântăreţul Gică Petrescu s-a născut la 2 aprilie 1915, în Bucureşti.
Din primele clase primare a făcut lecţii de pian sub îndrumarea mamei
sale, precum şi un curs de vioară cu profesorul Glattauer, conform
volumului ”Viaţa şi cântecele lui Gică Petrescu” (Editura Viitorul
Românesc, 1993).
Părinţii săi şi-au dat seama curând de pasiunea pe care o nutrea pentru
muzică şi i-au angajat un profesor de chitară, aceasta fiind, de la
început, instrumentul său preferat la care se acompania, după cum însuşi
Gică Petrescu mărturisea în amintita carte. A urmat cursurile Liceului
”Gheorghe Şincai”, timp în care a cântat într-un ansamblu şcolar, la
chitară şi vocal. La 15 ani a fost descoperit de compozitorul Ion
Vasilescu, care l-a dus la Radio.
Proaspăt absolvent al Liceului ”Gh. Şincai” din Bucureşti, a debutat,
la 18 ani, într-o formaţie studenţească, la început cântând la baluri şi
concerte de estradă. Primul contract propriu-zis în calitate de solist
l-a avut la grădina restaurant ”Princiar” de pe Şoseaua Kiseleff, unde
cânta şi vestitul naist Fănică Luca, iar în vara anului 1933 a fost
angajat ca solist vocal al restaurantului ”Lafayette” de pe Calea
Victoriei.
Foto: (c) MIHAI ALEXE / Arhiva istorică AGERPRES – Cântăreţul Gică Petrescu la Festivalul Mamaia, 1969
În anii ’30 se afirmă profesional, cântând la Cazinoul din Sinaia,
alături de orchestra ”Dinu Şerbănescu”, apoi la Radio, unde cântă cu
reputatul muzician Iulian Ghindă şi cu formaţia acestuia. Începând din
1936 face înregistrări tot mai dese la casa de discuri ”Odeon”.
Perioadei începuturilor, marcată de turnee concertistice, îi urmează
recunoaşterea ca profesionist: angajamente la teatrele ”Alhambra”,
”Gioconda” şi ”Boema” (din 1940) sau la ”Savoy”, sub conducerea
lui Ion Vasilescu, şi la ”C. Tănase” (din 1944). A colaborat în acea
perioadă cu unii dintre cei mai cunoscuţi compozitori: Ion Vasilescu,
Elly Roman, Mişu Constantinescu, Petre Romea, G. Patrichi.
Mai târziu debutează şi ca actor pe scena Teatrului Comic, realizând un
turneu de 70 de zile prin ţară cu spectacole precum: „Frate cu dracul”
şi „Luna ştie, dar nu spune”, turneu care îi creşte popularitatea. În
1946, cu cântecele „La margine de Bucureşti”, „Suflet candriu de
papugiu” şi „Costică, Costică” a reuşit să-l impresioneze pe marele
violonist Yehudi Menuhin.
Foto: (c) SORIN LUPSA / Arhiva istorică AGERPRES – Cântăreţul Gică Petrescu la Festivalul Cerbul de Aur din Braşov, 1993
A avut mii de concerte în întreaga lume, zeci de albume scoase, sute
de emisiuni de radio şi televiziune. A susţinut spectacole la cele mai
celebre restaurante şi teatre de revistă ale Bucureştiului şi a cântat
în faţa unor personalităţi precum regele Mihai sau Louis Armstrong. În
afara numeroaselor turnee internaţionale întreprinse de-a lungul
carierei, a deţinut un record în privinţa numărului de piese compuse şi
interpretate (peste 1.500), înregistrate într-o impresionantă
discografie, multe dintre ele devenind în timp şlagăre – piese preluate
în repertoriul lor de mulţi interpreţi ai genului.
În 1960, a început să apară în emisiuni tv iar în anii următori a avut
două turnee importante, unul de două luni la Paris, alături de Stela
Popescu şi Mircea Crişan, iar celălalt în Israel, alături de Florin
Piersic şi Doina Badea. Şlagărele „Căsuţa noastră”, „Uite-aşa aş vrea să
mor” sau „Du-mă acasă măi tramvai” au fost înregistrate la Electrecord
între anii 1966 şi 1971.
Viaţa cântăreţului Gică Petrescu a constituit subiectul unui film,
”Muzica e viaţa mea”, singurul în care maestrul a jucat. Se numără
printre puţinii interpreţi din lume care şi-au imprimat muzica începând
de la discuri de patefon, de pick-up, casete până la CD-uri. De
asemenea, despre viaţa cântăreţului s-a scris o carte – ”Viaţa şi
cântecele lui Gică Petrescu”, semnată de George Sbârcea.
Cu puţin înainte de a împlini 70 de ani, maestrul Gică Petrescu a jucat
în spectacolul ”Nimic despre elefanţi” pus în scenă la Teatrul
”Constantin Tănase”, unde l-a avut partener pe Nicu Constantin, acest
show jucându-se doi ani consecutiv cu casa închisă.
La 84 de ani, a semnat un contract de înregistrare a trei CD-uri cu cele
mai dragi melodii cântate în cariera sa, care s-au vândut în zeci de
mii de exemplare, fiecare.
Foto: (c) MIHAI TAPLIGA / Arhiva istorică AGERPRES – Gică Petrescu, 1995
În perioada 1982-1987, a participat în fiecare an la Festivalul ”Crizantema de aur”, de la Târgovişte.
Timp de 34 de ani a fost căsătorit cu Cezarina Moldoveanu, poetă şi
scriitoare, care a contribuit la succesul său. După moartea soţiei sale,
în august 1989, Gică Petrescu a refuzat mult timp să susţină
spectacole.
Printre şlagărele cântate de Gică Petrescu se numără: ”Fetiţe dulci
ca-n Bucureşti”, ”Costică, Costică”, ”Ia mai toarnă un păhărel”,
”Uite-aşa aş vrea să mor”, ”Du-mă acasă, măi, tramvai”, ”Zi-i una
mai săltăreaţă”, ”Cel mai frumos tangou”, ”Astăzi e ziua ta”,
”Să-mi cânţi cobzar”, ”Iubesc femeia”, ”Bucureştiul meu iubit”,
cântece fredonate de generaţii întregi. Talentul său vocal şi
componistic, vocaţia pentru un anumit gen al muzicii uşoare i-au
conferit un statut aparte în peisajul muzical autohton.
”A ştiut, ca puţini alţii, să prindă în tonuri sufletul neamului, ceea
ce este, de altfel, rostul oricărui artist creator sau interpret”,
remarca George Sbârcea în prefaţa volumului ”Viaţa şi cântecele lui
Gică Petrescu”. ”Puţini au tălmăcit cu mai multă căldură şi dăruire
cântecele şi romanţele ‘Balada crucii de mesteacăn’, ‘La margine de
Bucureşti’, ‘Pentru ochii tăi cei dragi’, ‘Cântă d-alea de-ale noastre’,
‘De ţi-ar spune poarta ta’, ‘Brezuţa’, ‘Cântă-mi, să uit dragostea’,
‘Cărăruie, du-mă iar….’, ‘Aş vrea iar anii tinereţii’, ca de altfel
atâtea tangouri, valsuri, romanţe ale compozitorilor de succes de la
mijlocul veacului, între care Ionel Fernic, Alexandru Leon, Gherase
Dendrino, Ion Vasilescu, Petre Andreescu, Nicolae Kirculescu, Florentin
Delmar, Elly Roman, Henry Mălineanu, Claude Romano. Melodiile lor, în
interpretarea lui Gică Petrescu, au avut darul de a ridica, în momente
de cumpănă ale istoriei noastre, vălul sub care se ascunde frumuseţea şi
bogăţia vieţii”, scrie George Sbârcea în cartea amintită.
A primit numeroase premii şi distincţii de-a lungul timpului – Artist
Emerit al Republicii Populare Române (1964) ”pentru merite deosebite în
activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii şi artelor
plastice”; Ordinul ”Meritul Cultural” clasa a II-a (1968); Premiul
discului – Electrecord (1968); ”Interpretul care a dus muzica
românească în mileniul III” – Radiodifuziunea Română (2001); Life Time
Award – MTV Romanian Music Awards (2004); Premiul special ”Cântecul e
viaţa mea” – Radiodifuziunea Română (2005).
Foto: (c) ANDREI POPA / Arhiva istorică AGERPRES – Gică Petrescu, 2000
La 5 mai 2003, i-a fost acordat Ordinul Naţional ”Steaua României”
în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru
îndelungata şi prodigioasa carieră artistică.
Gică Petrescu a murit la 18 iunie 2006 şi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.AGERPRES/
