Kepler descrie mișcările planetei în jurul Soarelui în logică newtoniana, netezind drumul pentru savanți renumiți că Laplace, Lagrange sau Poison care au venit cu propriile teorii în a explica lumea fascinantă a Cosmosului și după ce legi se guvernează ea. În 1878 un român își publica teză de doctorat la Paris la faimoasa universitate Sorbona unde demonstrează că acești mari savanți s-au înșelat și axele mari ale orbitelor descrise de planete au variații seculare, prin urmare sistemul planetar în jurul Soarelui nu are o stabilitate absolută. Acest român era Spiru Haret și calculele sale contraziceau trei monștri sacri ai matematicii. În cartea să ”Sa-mi cânți cobzar bătrân ceva”, Mircea Mâlita amintea de un dialog între vizionarul școlii românești Spiru Haret și I.C.Brătianu. Acesta din urmă voia să-l recruteze pe când Haret se află la Paris și să-l pună artizanul unei reforme a școlii românești. Emoționat dar și îngrijorat, Haret îi spune lui Brătianu că nu este membru de partid. I.C.Brătianu îl liniștește și-i spune că are mare neovie de el la cârma educației românești. Aici s-a decis soarte școlii românești la cumpănă dintre secolul XIX și XX. Astăzi ce ne lipsește: omul politic sau vizionarul?
de Alexandru Filimon
