de Constantin Gheorghe
Din 2004 încoace o ținem tot într-un conflict. Am construit o cultură a confruntării, care se întinde ca râia în tot corpul social. Nu mai putem rezolva divergențele de opinii și problemele altfel decât cu parul. Nu mai putem dialoga. Nu mai există niciun subiect de consens. De fapt, nu mai știm ce este ăla ”consens”. Ce vrem să facem? Ce avem de câștigat din războiul ăsta permanent? Ăsta este proiectul nostru de viitor: să facem praf România? Nu mai e mult până acolo…
