Nu există standarde unice pentru produs.
de Constantin Gheorghe
Oameni buni! Terminați cu prostiile! Onor Bruxellesul a dat liber, de multă vreme, producătorilor să facă fix ce-i taie capul! Nu există standarde unice pentru produs. Este doar un soi de declarație a producătorului. Care dacă spune că în compoziția produsului e 20% căcat, și căcatul NU e pe lista produselor interzise, statul, dacă o face, controlează existența celor 20% de căcat! În rest, pa și s-auzim de bine! Iar declarația e pe etichetă. Parcă îi zicea, într-o vreme, NIF, Normă Internă de Fabricație.
Ce să le faci producătorilor? Să le iei caii de la bicicletă, dacă la Lisabona sardeaua e mai nu știu cum ca la București! Corespunde compoziția cu aceea declarată? Bine, pa! Cine stă să controleze tot lanțul de fabricație, să demonstreze că sardeaua pentru portughezi era mai vioaie, deci mai gustoasă, iar cea pentru români, una artritică și obeză?
Și mai e ceva: tipul de aliment și publicul căruia i se adresează. Mâncarea de calitate costă. Mult! Cine are bani, o cumpără. Cine nu, zice bogdaproste că are ce băga în burdihan. Cu juma de tabel al lui Mendeleev, cu tot! Ești avertizat de asta! Scrie pe etichetă! Alegerea e a ta! Fabricantul nu are nicio responsabilitate, câtă vreme a fost onest, și a declarat căcatul pe care ți-l servește pe post de mâncare!
Iar avem o furtună într-un pahar cu apă, iar a dat cineva drumul hergheliei de cai verzi pe pereți, să alerge proștii după ei! Și, ce să vezi, proștii, în frunte cu floarea, cu crema, cu spuma, cu pubelele, jurnalisticii, asta fac! Aleargă!
PS: vă spune ceva cuvântul ”trasabilitate”? Dacă da, încercați voi să aflați, în oricare supermarket, unde a grohăit porcul care-și expune impudic șuncile în vitrina frigorifică, ce rasă e, când a dat colțul, și altele de acest gen, conform directivelor pizdei mă-sii UE! Și asta nu în dughene românești, nu! În cinstitele și riguroasele stabilimente germane. Sau franceze! Întrebați ce soi de roșii, de cartofi, de ceapă sau de castraveți băgați în fizic. Nu mai vorbesc de drăguții de țărani, care cultivă orice, oricum. S-o lăsăm! Că în cocina numită UE nu mai are cine râni. Ne inflamăm degeaba. Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i moartă scroafa. Și pute!
