După fiecare victorie a PSD începe să se jăluie un cor de castrati care miorlăie pe un ton subțire că trebuie să apară ”un nou partid de dreapta”.
Ideologia este simplă, acești castrati melodioși le spun românilor același lucru pe care-l spuneau boierii la 1907: ”sunteți proști pentru că sunteți săraci și sunteți săraci pentru că sunteți proști”. (Se subînțelege că situația se datorează faptului că săracii cei proști au votat cu PSD). O atare situație nu poate fi conformă, astfel că obligatoriu există două soluții ce pot fi aplicate împreună sau separat: ”unificarea dreptei” și ”apariția unui nou partid de dreapta”.
Am cam îmbătrânit așteptând ”unificarea dreptei” și ”apariția unui nou partid de dreapta”. Când eram mai tânăr plecam urechea la acest bocet. Dar între timp am văzut destule ”noi partide de dreapta” – nu mai vorbesc de ”unficări” – astfel că știu exact ce va urma, nici nu mă mai deranjez să văd din ce boscheți vine miorlăitul acesta, îl aud ca pe un zgomot de fond.
Deci: când miorlăitul castratilor va atinge o sonoritate suficientă unul dintre aceștia va lua situația în mână și va înființa ”un nou partid de dreapta”. Și în secunda a doua se va întâmpla o tristețe. Vor fi coalizați toți ”intelectualii de dreapta”: Patapievici, Pleșu, Tismăneanu, Liiceanu etc. Nu contează că experiența ne spune că orice inițiativă politică la care au fost antamate aceste nume a fost de fapt un avort spontan. Nu se poate ”dreapta” fără ei, nimeni nu are vreo explicație clară, dar nu se poate.
Și gata, vom avea ”un nou partid de dreapta” care să spargă niște bani și să se facă de râs la alegeri.
