MINCIUNI PE CANAPEA
My.Roxa
Cineva a scris aşa odată : ” Nici un om , pentru o perioadă considerabilă de timp , nu poate fi într-un fel pentru el şi în alt fel pentru ceilalţi fără să ajungă să fie derutat de felul în care este de fapt cu adevărat ” .
Uneori minţim . Uneori o facem ca să ascundem faptele greşite , alteori o facem inconştient sau să ne ascundem chiar de propria persoană .
Şi bărbaţii , şi femeile mint…şi aici nu mai ţinem cont de sex , poate trebuie să ne gândim doar la ce avem de pierdut sau de câştigat .
Poate că băieţii răi mint ca să ajungă în patul tău . Poate că băieţii buni mint ca să ajungă în inima ta . Poate tu nu minţi că ştii cine eşti . Poate că alţii mint doar că nu se pot regăsi .
Există şi acele minciuni albe adică minciuni nevinovate..însă o minciună rămâne tot o minciună şi doare .
Degeaba ai impresia că poţi avea totul construit pe o minciună pentru că în realitate nu ai nimic decât o iluzie . Cred însă că e mai uşor să vedem ceea ce vrem decât să căutam adevărul . Şi asta pentru că uneori doare şi ia şi visele noastre cu el..
Am să dau din nou un exemplu dintr-o poveste că ştiţi că asta mi-e obiceiul . 🙂
Hansel i-a spus lui Gretel , apucându-i mâna , deşi ştia că s-au rătăcit şi au greşit : ” Hai să lăsăm în urmă firimiturile de pâine şi să ne continuăm călătoria pentru a găsi împreună drumul spre casă . Dacă ne apucă noaptea sau ne vom rătăci şi mai mult , ne va fi şi mai greu de-atât . ”
Şi eu , la rândul meu , am greşit , am minţit şi mi-am pierdut de câteva ori direcţia . Sau cel puţin aşa am simţit . Ce este însă mai important – motivul călătoriei tale – de asta nu trebuie niciodată să uiţi pentru că ar fi cu mult mai rău .
În toată călătoria asta a noastră , cu alte cuvinte – drumul vieţii – uneori eşti singur , altă dată eşti însoţit . Uneori aceia care îţi fură inima , se joacă cu mintea ta sau sfârşesc prin a-ţi spune minciuni .
Important este ca atunci când ţi-ai terminat drumul , când ai ajuns la destinaţie – să te regăseşti .
Foarte mulţi ne pierdem pe drum , foarte mulţi uităm de principii , minţim ca sa ne usurăm calea , însă odată ce te pierzi pe tine însuţi , ai numai două opţiuni : fie găseşti persoana care erai înainte , fie laşi în urmă de tot acea persoană . Uneori poate că e mai bine şi mai uşor să stai deoaparte de persoana care erai sau să trebuiască să-ţi aminteşti de cum trebuia să fii , însă atunci nu ar mai exista învinovăţire şi am pierde nişte momente cu care te întâlneşti o dată în viaţă.
Totuşi în ” treburi de suflet ” nu se admit minciuni . Le poţi rosti , însă ochii nu mint niciodată .
Iar minciuna verbalizata este un gest conştient care provoacă daune ..şi atunci te întreb : merită ?
