Marți, ziua mea liberă.

15 decembrie 2015 destin valah Cultura

de – Denisa Niță

-Nu intră, pulă, acolo. Dă-mi ruleta, mai măsurăm o dată, că ești prost.
Zice și celălalt ceva, da’ nu mai înțeleg, vorbește prea încet. Mă rog, îmi zic, și întorc robinetul spre roșu, să vină apă caldă. Nimic. Vreau să mă spăl pe dinți. Întorc spre albastru, nimic. Au oprit apa. E a doua oară într-o săptămână, de când au început vecinii din stânga să renoveze apartamentul. De fapt, se mută un cuplu tânăr ”și, na, își fac casa cum vor”, mă anunță unul dintre muncitori când mă prinde, într-o dimineață, pe hol.
Știu, aș vrea să-i zic. Vă ascult, din baie, bârfindu-i în fiecare dimineață, înainte să plec la lucru. Așa cum îi aud și pe muncitorii care lucrează la apartamentul vecinilor de deasupra. Tot din baie, de unde se aude tot. Asta când nu se combină huruitul bormașinii cu scârțâitul ascuțit de la freză și, din când în când, un ciocan în țeavă. În momentele alea nu aud nici alarma de la telefon.
Pun de cafea, dau volumul de la muzică mai tare, să mai acopere din zgomot și mă duc să mă piș. Cât îmi dau jos izmenele, se opresc, pe rând, bormașina, freza și ciocanul. Aud, din ce în ce mai bine, o voce de bărbat. Cântă o manea, încă nu disting cuvintele, da-i de jale. Mă ridic și alerg cu pantalonii în vine, opresc muzica și mă întorc să-l ascult. Încerc să-mi dau seama de unde vine, de sus sau din stânga. Cred că de sus. Le zice de inimioară și durere de-mi vine să-l pup.
Între timp, sună interfonul. A venit curierul cu cartea pe care am comandat-o săptămâna trecută. Ies pe hol. ”Misterioasă, domnișoară, n-ați trecut numărul de telefon. Noroc c-am instinct, știam c-o să fiți acasă”. Și-mi face cu ochiul. Apar și doi muncitori, coboară cu un sac de moloz, să-l lase la ghenă. Îi întreb dacă de la ei e tipul care cântă. Cum să nu, e Țuț. Râd și țipă după el. Țuț e, de fapt, Ionuț. Tipul care m-a văzut goală acum două săptămâni, în timp ce lucra la balconul vecinilor. Îi zic că-mi place cum cântă și-mi propune un jmen: o să cânte o manea în fiecare dimineață, cât mai muncește aici, doar pentru mine. Pe la opt e bine? E minunat.
Marți, ziua mea liberă.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Destin Valah © 2020 . Designed by: Livedesign