Mâna. . .

Mâna care s-a scăldat în viață, azi, nu mai ascultă de mine. Și-a uitat graiul, pornind uscată spre raze crestate semilună. Nu se-ncumetă să te mai caute, se zvâcoleşte abrupt în crezul pătat de atâta ezitare obosită. Marsupiul fericire apune nemaiştiind cui aparține, doar frunzele împerecheate din rugina mutilată colaj îngână un geamăt al iertării. Mâna care ţi-a umblat pe sub căptuşeala ecoului tău ascuțit în tăcere, azi, îmi scrie tremurând, un pamflet. Anormal? Azi, viața își schimbă rochia; o strâng pantofii ediție limitată.

L.P.