Karma şi dharma
My.Roxa
Astăzi m-am decis asupra unui subiect mai dificil decât ceea ce îmi aleg de obicei, dar este o provocare. Şi înainte de a da drumul la treabă, aş vrea să dedic rândurile astea unor prieteni de-ai mei (Roxana Elena şi Marius). Sper să vă placă.
De ce despre karma şi dharma? Pentru că, nebună sau nu, eu cred în reîncarnare şi cred că există „acolo” ceva mai mult decât vrem noi să ştim.
Ca nişte definiţii scurte aşa: karma = renaşterile şi reîncarnările sufletelor, migraţia lor. Se spune că fiecare avem nişte karme de ars (plătirea datoriilor). Dharma = respectarea unor legi. În plus de asta modificarea ADN-ului, recuperarea amprentei de caracter cu capacităţi mari mentale.
Termenii de „karma” şi de „dharma” sunt practic nişte concepte preluate de la hinduşi, foarte des întâlnite în budism.
Mi-a venit ideea de a scrie despre karma pentru că una din postarile anterioare era despre cauză şi efect. În câteva cuvinte cam asta înseamnă karma. Primeşti ceea ce dai!
Nu spune nimeni să accepţi o palmă că sigur nefericitu’ ăla îşi va spăla păcatele în viaţa urmatoare, însă eu merg pe ideea: te-a buşit, pocneşte-l şi tu!? De ce să-l pocnească altul? Satisfacţia mea unde mai este??
Revenind acum… foarte brut, karma înseamnă: ai făcut un bine, ţi se va întoarce (nu neapărat de la aceeaşi persoană, poate de la alta); aş vrea să amintesc aici de legea compensaţiei. Ai făcut rău – păzea!
Am citit mult despre acest subiect, unii sintetizau simplu: karma= plată. De obicei plata relelor.
Despre dharma s-a spus că nu este decât calea spre fericire. Şi nu numai atât. Este şi o metoda de a-ţi trăi viaţa.
Dacă trăieşti după legile dharmei îţi poţi influenţa karma, să o schimbi (un fel de contracarare). Buddha a mers pe principiul căii de mijloc. Ştiţi voi: nici prea prea, dar nici foarte foarte. El sfătuia la evitarea extremelor.
Dacă nici acum nu v-am captat interesul, o să spun aşa: un om nu este drept dacă îşi îndeplineşte dorinţele prin capriciu. Trebuie să distingi între bine şi rău, deşi aceste noţiuni pot avea un înţeles atât de larg şi pot fi atât de variate…
Poate ceea ce este bun pentru mine, pentru tine poate fi extrem de neplăcut şi rău …
Cât timp omul este supus greşelii şi face erori însă, va trebui să şi plătească pentru ele. Asta presupune muncă grea şi de cele mai multe ori se lasă cu suferinţă.
Alţii au susţinut aşa: dacă facem lucruri bune, atunci vom avea parte de întâmplări fericite (şi asta ar fi dharma). Deci sunt extrem de multe puncte de vedere.
O să închei susţinând asta: chiar dacă nu credem în Dumnezeu sau nu vrem să avem de a face cu Biblia, cu Evangheliile, cu profeţii, templele, Coranul, Bhagavatgita şi bisericile, nu putem să nu recunoaştem că în natură există o anumită ordine şi că trebuie să existe o inteligenţa care a creat această ordine. Eu cred foarte mult în inteligenţa cosmică şi în efectele ei.
Există oameni care încalcă toate regulile şi aparent le merge bine, în timp ce alţii, care sunt perfect oneşti şi fac numai lucruri bune, sunt mereu în probleme care nu par a se sfârşi. De aici fiecare concluzionează că nu există dreptate în lume. Oamenii nu înţeleg de ce pedepsele şi răsplătirea durează aşa de mult să fie primite. Aceasta este dovada inteligenţei cosmice. Ea dă omului timp să înveţe din experienţe, să se gândească, să regrete , să repare ce poate şi poate chiar să se schimbe.
Dacă pedepsele ar veni pe loc, cei ce greşesc ar fi anihilaţi şi nu ar avea niciodată şansa să se corecteze.
