INTERVIU cu Lucian Dindirică

25 noiembrie 2015 destin valah Editorial, Istorie

 

1. Care este primul lucru care vă vine în minte când vă gândiți la Craiova?
Mă încearcă foarte multe stări și emoții când mă gândesc la Craiova, orașul meu natal. Întâi de toate, cred că cel mai important lucru pe care personal îl alătur imaginii municipiului Craiova este energia și vitalitatea. Avem o oportunitate uriașă în fața noastră. Sper ca în 2021 Craiova să fie viitoarea Capitală Europeană a Culturii.

2. Cum definiți timpul orașului?
Craiova își trăiește timpul prin toți cetățenii săi, între două spectacole, precum și prin preocupările și întîmplările de zi cu zi. Vorbim despre timpul fizic, cosmic al orașului. Dacă în urmă cu câțiva ani, timpul orașului era unul relativ banal, previzibil, evenimentele și realizările de calitate din domeniul cultural putându-se număra pe degetele de la o mână, astăzi, înscriși în competiția pentru tilul de Capitală Europeană a Culturii în 2021, multiple evenimente și manifestări inedite ne punctează existența, timpul. Între timpul orașului și agenda locuitorilor Craiovei s-a produs o fericită suprapunere. Cetățenii activi sunt cei care dau sens și forță timpului orașului. Așa cum el, timpul, se măsoară prin activitatea creativă a locuitorilor, și ei, cetățenii, se identifică cu evenimentele care jalonează programul unui an cultural, să-i spunem. Craiova de astăzi oferă toate posibilitățile pentru petrecerea unui timp frumos, de calitate.

3. Cum percepeți dinamica arhitecturală a orașului?
Zestrea arhitecturală a orașului este una extrem de generoasă și eclectică. Predomină, însă, arhitectura specifică sfârșitului de veac XIX, respectiv începutului de secol XX. Nu lipsesc clădirile și imobilele edificate într-un splendid stil neo-brâncovenesc, românesc. În Craiova se poate întâlni o diversitate unică sub aspectul dinamicii arhitecturale.
Coborând puțin în trecutul istoriei arhitecturale a orașului, trebuie spus că responsabile de relativa penurie existentă în rândul clădirilor civile anterioare secolului XIX, excepție de la această categorie face Casa Băniei, sunt vitregiile și distrugerile materiale cauzate de raidurile turcești desfășurate în secolul al XVIII-lea, dar și cele din zorii veacului următor. Cu toate acestea, “orașul celor o mie de palate”, pentru că așa era “alintat” în interbelic, a ieșit biruitor din lupta cu timpul și vrăjmășiile. Nici cutremurul devastator din 1977 nu a fost în stare să modifice radical peisajul arhitectural.
Ne bucurăm astăzi de o rețea consolidată de clădiri de epocă, multe dintre ele elemente de patrimoniu național. În urma unor ample și migăloase procese de reabilitare, multe dintre aceste clădiri au fost renovate, intrând, în cele din urmă, în circuitul turistico-cultural al orașului și regiunii Oltenia.
4. Ce ați schimba, dacă ați putea, în domeniul în care vă desfășurați activitatea?
Desfășurându-mi activitatea de zi cu zi, mă bucur de privilegiul de a vedea schimbările prinzând contur. Marele meu atuu este chiar faptul că am posibilitatea să schimb, să îmbunătățesc și sporesc calitatea actului cultural. Bineînțeles, este vorba despre o activitate în care creatorii de cultură și locuitorii sunt co-responsabili, co-participanți.
Schimbarea, pentru că despre ea este vorba, poate întâmpina o serie de piedici și limitări, fie că opozantul este sfera instituțională sau, mai rar, masa de cetățeni. Nu este, însă, și cazul nostru. La Craiova, instituțiile de cultură s-au angajat într-un efort colectiv de creare și implementare a proiectelor culturale. Totodată, Asociația Craiova Capitală Europeană a Culturii, umbrela sub care sunt realizate toate manifestările consacrate programului comunitar Capitală Europeană a Culturii 2021, oferă publicului larg o paletă extrem de generoasă de activități culturale și recreative. Ineditul acestor evoluții, factorul de schimbare, consta tocmai în îmbunătățirea infrastructurii culturale și în obținerea unui feedback mereu mai bun din partea craiovenilor.

5. Cu ce anume puteți influența viața celor din jurul dumneavoastră?
Cred că stă în puterea noastră să oferim speranță, bunătate, dar și loc de mai bine. Pe linie instituțională, dacă vreți, sunt încredințat ca promovarea de politici culturale de calitate și bune practici poate influența în bine atitudinea cetățenilor față de cultură. De asemenea, cred că decizia întregii comunități de a strânge rândurile și de a înscrie Craiova în cursa pentru Capitala Europeană a Culturii în 2021 a avut o înrâurire formidabilă asupra fiecărui cetățean în parte. Uneori, așa cum a fost și în cazul nostru, sunt binevenite provocările și încercările pe care ni le hărăzește destinul. Cumva, fără prea multe cuvinte, redescoperim calități și virtuți nebănuite sau demult uitate. Cred că formăm o comunitate puternică aici la Craiova. Forța grupului nostru se măsoară și prin gradul de influențare în bine a celor rămași în expectativă; fiecare cetățean câștigat este o victorie în războiul influențării în bine.
6. Când o să renunțăm la vorbe în politică și o să trecem la fapte?
Rocada între vorbe și fapte se va produce, inevitabil, o dată cu ridicarea nivelului de cultură civică și politică în rândul cetățenilor. Politica faptelor nu este un obiectiv irealizabil. În loc să se întărească acest deziderat, al instaurării faptei, s-a reușit, printr-o ineficientă repetare ciclică, spre rușinea noastră, bagatelizarea unui concept atât de necesar în societatea noastră. Bineînțeles, faptele în politică sunt cumva prefațate, pregătite de vorbe, de cele responsabile și serioase însă. Deși scenariul nu e unul dintre cele mai optimiste, îndrăznesc totuși să cred că renunțarea definitvă la vorbe, la flecăreli și trăncăneli se va produce în momentul în care cetățenii nu-și vor mai pleca urechile la promisiunile nefondate, la scenarile iluzorii și la minciunile confortabile. Asta, în general. Din fericire, actorii locali și județeni din Craiova și Dolj reprezintă excepția de la regulă.

7. De ce suntem înclinați să judecăm o persoană în funcție de grupul social din care face parte? Aveți un proiect în care doriți să eradicați inechitatea socială?

Gândirea în șabloane este mult mai simplă, deși nu simplifică mai deloc situația. Departe de a contribui la îmbunătățirea și înfrumusețarea raporturilor dintre oameni, apetența pentru judecăți aspre, tăioase și nedrepte are un extraordinar caracter coroziv. Cred că trebuie depășit acest mod toxic de gândire, de încadrare umană. Prejudecățile nu aduc nimic bun cu sine. Dimpotrivă, în loc să determine generarea de sinergii în interiorul societății, aplică etichete meschine care conduc spre segregare și, nu de puține ori, ură nedisimulată. Să respingem prejudecățile și să-i ajutăm pe cei afectați de acest mod de gândire să se elibereze de sub dictatura egoismului.
Cât privește unul dintre proiectele pe care intenționăm să le implementăm în direcția reducerii și ulterior eradicării inechității sociale, ideea inaugurării unui centru de cercetare și promovare a particularităților culturale ni s-a părut extrem de oportună. Vrem să deschidem un astfel de institut al minorităților în care să exersăm și perfecționăm cultura diferențelor, sprijinind astfel integrarea socială la toate palierele. Pluriculturalismul și nu multiculturalismul se află la originea eforturilor noastre. Va fi vorba despre idei, obiceiuri și culturi diferite grefate pe un fond unic, românesc și european.
8. De ce s-a împământit ideea că anumite grupuri etnice nu pot fi integrate în societatea dominantă din care fac parte?
Ideea ca anumite grupuri etnice nu pot fi integrate, asmilate, fără însă a-și pierde particularitățile, în societatea dominantă este o în egală măsură o fixație eronată și o mare provocare la adresa decidenților. Coexistența pașnică a unor largi grupuri etnice alături de grupul etnic dominant poate oferi soluția pentru această chestiune, mai ales că asemenea situații nu sunt singulare sau izolate. Este adevărat, există anumite diferende și complicații în acest proces delicat. De pildă, putem vorbi despre o incapacitate a societății românești de a-și apropia și integra minoritatea rromă. Cu înțelegere și toleranță pentru cultura diferenței cred că pot fi depășite cele mai multe dintre obstacolele ivite în calea integrării depline. Această chestiune generează probleme și dificultăți nu doar în România, ci și în Europa. Afluxul de imigranți care, temându-se pentru viața și perspectivele din propriile patrii, încolonați în imense lanțuri umane au luat drumul Vestului reprezintă expresia cea mai clară a necesității promovării politicilor de integrare socială. Este o mare provocare și responsabilitate pentru Europa. Sper să se identifice cele mai potrivite măsuri în așa fel încât marea masă a imigranților să beneficieze de condiții bune de trai și muncă.
9. Ce înțelegeți prin segregare socială și cum o diferențiați de separare?
Segregarea socială, mai mereu însoțită de discriminare și ură pe criterii sociale, este una dintre practicile care nu fac cinste societății actuale. Segregarea rezidențială este cea mai răspândită formă de segregare, însă, la fel de prezente sunt și segregările pe criterii educaționale, de religie sau orientare sexuală. Această situație nu trebuie să mai dureze. Este revoltător faptul că în unele zone din țara noastră se promovează inițiative încărcate semantic de discriminare și segregare. Se ajunge astfel la situații regretabile în care oamenii sunt izolați de oameni. Episodul Baia Mare este unul ilustrativ în acest sens. Ca și cum nu ar fi fost deajuns, acțiunii de strămutare a comunității rrome dintr-o zonă într-o alta, mult inferioară primeia, i-a urmat o inițiativă și mai condamnabilă: ridicarea unui zid cu rolul de a delimita clar zona lor de a celorlalți cetățeni. În loc să se construiască noi punți de dialog și înțelegere se ridică ziduri. Politicilor inumane de segregare prin care se urmărește spargerea unor comunități, dislocarea și, uneori, relocarea unor grupuri sociale, întotdeauna disprețuite și respinse, în locuri și spații de cele mai multe ori improprii, trebuie să le răspundem printr-un interes concret pentru siguranța și traiul în codiții respectabile pentru toți cetățenii noștri. Atenția față de această situație nefericită trebuie să fie una dintre principalele noastre preocupări de politică socială.
10. Dictatura autorului sau dictatura publicului?
Dictatura bunului gust. Dictatura autorului păcătuiește prin impunerea unei tendințe care, în anumite cazuri, poate rămâne la stadiul de sertar. Riscă multe tocmai prin maniera unilaterală prin care încearcă să se impună în piață, în mentalul colectiv. Pe de altă parte, câteodată, dictatura publicului poate fi extrem de toxică și dăunătoare, știut fiind faptul că marea masă a cetățenilor e cu precădere interesată de subiecte, campanii și manifestări care, fără a elimina de aici acele preocupări nobile, sunt în definitiv futile, frivole. Tocmai de aceasta eu pledez pentru o “dictatură” a bunului gust, a bunei cuviințe, una care nu este nicidecum refractară la inovare și transformare. Prin măsură și justă cumpătare putem crea acel echilibru de care, cred eu, depinde normalitatea consumului de orice fel.

11. Care sunt proiectele cele mai importante pentru Craiova pe care le veți susține sau le veți propune?
De câțiva ani buni mi-am canalizat toate eforturile în dezvoltarea și implementarea unor proiecte și programe benefice pentru societate. Biblioteca Aman, unde activez din 2009, a devenit una dintre cele mai active instituții publice de cultură din zona noastră. Încercăm să ne implicăm în tot ceea ce înseamnă practici culturale și civice și totodată desfășurăm proiecte inedite precum Biblioteca din Vacanță, Pătura care citește sau Biblioteca vine în școala ta care, spre bucuria noastră, sunt foarte bine receptate de public. De asemenea, alături de echipa Asociației Craiova Capitală Europeană 2021 ne propunem un program ambițios în perspectiva anului 2021 când ne dorim să fim Capitală Europeană a Culturii. Vrem să îmbunătățim actuala infrastructură culturală de care dispun Craiova și regiunea Oltenia prin crearea de centre, institute și structuri capabile să promoveze diversitatea culturală, egalitatea de șanse, accesul liber la informație, cultură și educație, dar și integrarea socială și pe piața muncii. La toate acestea adăugați inițiativele noastre care vizează formarea și plasarea pe piața muncii a unor specialiști în restaurare, conservare, creație artistică și culturală, precum și sprijinirea și promovarea proiectelor și aspirațiilor minorităților etnice și vă puteți face o idee despre apropiata schimbare la față a Craiovei.
12. În ce măsură aveți în vedere implicarea societății civile în următoarele proiecte ale dumneavoastra?

Avem în vedere implicarea și cointeresarea societății civile în toate proiectele noastre în măsura în care ne dorim succesul acestor demersuri. Fără participarea societății civile proiectele noastre sunt condamnate la stadiul de intenție, riscând să rămână neimplementate sau, în cel mai bun caz, să fie dezvoltate parțial, cu rezultate îndoielnice. Trebuie știut faptul că strategia noastră culturală are o arie de adresabilitate foarte generoasă. Nu ne adresăm țintit, doar spre o anumită categorie de public. Încercăm să colectăm și să închegăm proiecte pentru toți cetățenii. De la manifestări culturale în aer liber la concepție și tehnică artistică, avem nevoie de aportul societății civile pentru a ne sprijini și corecta acolo unde este cazul. Binomul Asociație-societate civilă, în cazul nostru, este garanția unui program nu doar sustenabil, ci mai ales de succes.

13. Ce anume considerați că reprezintă o punte de legătură într-o societate atât de diversificată și complexă?

Fără doar și poate cultura și mai cu seamă cultura diferenței, a toleranței și acceptării reprezintă una dintre acele punți capabile să creeze conexiuni solide în societatea noastră diversificată și complexă. Multe dintre interesele noastre antagonice pot fi netezite și aduse la un numitor comun prin apelul la cultură. Bineînțeles, există câteva simboluri identitare capabile să creeze punți și legături între cetățenii unui stat, în particular, sau cei ai globului pământesc, în general. Cu toate acestea, nu poate fi negată sau respinsă valența culturii de agent activ și constructiv în efortul de apropiere într-o societate tot mai individualistă și egoistă. Să uităm micile mojicii și obrăznicii și să ne dăm întălnire cu toții în cultură prin cultură.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Destin Valah © 2020 . Designed by: Livedesign