”happiness is…”.

Îmi bate în geam, îi deschid ușa și mă ajută să scot afară banca și coșul de gunoi. Vrea doar să mă întrebe dacă sunt bine, dacă am pe cineva rănit la Colectiv. În ultimele săptămâni a trecut pe la oamenii din toate locurile în care merge des. Doar să-i vadă, să știe că-s în regulă. De mine știa că n-am pățit nimic, a trecut chiar în săptămâna aia și le-a întrebat pe colege.

De obicei, cumpără un ecler cu fistic. Întotdeauna la pachet, pentru soție. Când nu e lume, mai stăm la vorbă. El îmi recomandă muzică, eu îi zic ce-am mai citit. Azi îmi zice de Enrico Rava, cu al lui album de jazz ”happiness is…”.