DIRTY MARTINI

25 ianuarie 2016 destin valah Cultura

My.Roxa

 

De câte tipuri sunt oamenii în ziua de astăzi? Căci uite aşa pun întrebări şi îmi răspund singură..:))
Şi mai important- dacă vreodată reuşim să-i clasificăm, urmează o altă întrebare: în câte feluri putem iubi un om?

Omul, indiferent că e bun sau rău, că are sau nu mai multe feţe, tot om rămâne. Pe om nu-l poţi clasifica în nici un fel. Se pot analiza doar temperamentul, caracterul, faptele acestuia..
Şi în fond nu cred că există „om bun” şi „om rău”, ci doar acţiuni care ne definesc în anumite momente.

În fiecare zi întâlneşti oameni care te amuză, oameni care te dezamăgesc sau care te impresionează într-un mod plăcut, care te uimesc. Important este, zic eu, să-i aşezăm pe fiecare acolo unde le este locul.

Ar trebui să fim recunoscători pentru toate tipologiile de oameni care intră în viaţa noastră, ar trebui să ne ţinem prietenii aproape şi să le mulţumim că au fost alături de noi, ar trebui să nu condamnăm persoanele care ne-au dezamăgit pentru că datorită lor am mai învăţat o lecţie, iar acum suntem mai puternici.

De fiecare dată, atunci cand suntem trişti şi dezamăgiţi din cauza cuiva, tindem mereu să aruncăm vina asupra celuilalt, dar nu ne gândim că fiecare a evoluat cumva şi poate că dorinţele şi drumurile noastre nu mai sunt aceleaşi, pierdem în continuare timp pentru a urî, pentru a căuta nişte răspunsuri care se află chiar acolo, sub nasul nostru.

Personal, am întâlnit extrem de multe tipologii, extrem de multe caractere; poate domeniul în care lucrez este „de vină” sau poate pentru faptul că par mai deschisă şi sociabilă. Am întâlnit oameni modeşti, dar foarte citiţi de la care am învăţat atatea, am întâlnit oameni mai închişi, dar extrem de inteligenţi care s-au deschis în faţa mea de am rămas şi eu surprinsă, oameni cu care am stabilit chimii, oameni care m-au ajutat, prieteni, prieteni şi mai buni..

Am trăit până şi experienţa acelor vampiri energetici care nu credeam că există până în momentul în care numai după zece minute de discuţie mă simţeam ca şi cum am tras o zi la jug..

Deşi oamenii sunt unici, ei pot fi aşezaţi sub mai multe “umbrele”. Ei bine, revelaţia mea de aseară din faţa unui pahar de Martini a fost că oamenii ajung, de cele mai multe ori, să se ascundă de ei înşişi nemaivorbind de fuga din faţa celorlalţi.   Şi te gândeşti că, până la urmă, totul este o urmare a regulilor impuse de societate şi a rolurilor pe care le jucăm ca urmare a acestui fapt. Adică rolurile asumate în relaţiile cu ceilalţi, inegalităţile cultivate, eu îţi dau asta, tu îmi dai aia, eu sunt drăguţ cu tine, tu eşti drăguţ cu mine, eu îţi iau banii, tu îmi dai timpul.

Iată altceva întâlnit des: oamenii sunt rezistenţi la schimbare. Deşi nu vor alt mediu, altă relaţie. Şi nici nu îşi asumă riscuri şi alegeri. Unii nu pot alege nici măcar ce să mănânce la cină singuri. Astfel ei se ascund.

Şi am să închei aşa: nu îmi esti drag că eşti perfect, îmi este dragă imperfecţiunea ta şi străduinţa de care dai dovadă pentru a învăţa şi a încerca să aduci ceva mai bun în lumea asta atât de urâtă şi de diformă de astăzi..

 

 

 

Dirty Martini

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Destin Valah © 2020 . Designed by: Livedesign