Despre asta e 1 decembrie. Despre ai nostri de demult. Cunoscuti si necunoscuti. Despre povestile lor, pentru ca au fost cel putin doua generatii condamnate sa si cam dea viata pentru ideea asta abstracta de patrie. Nu e despre popor, neam, daci, pecenegi si alte bazaconii pe care chiar nu le intelegem la modul personal decat declarativ. Nici astia din care ma trag eu nu cred ca intelegeau mare lucru cand le suierau bombele pe langa ureche. Dar e despre destinul generatiei lor, atat de strans legat de al nostru. Fiecare dintre noi si a adus astfel un dram de participare. Prin ei. Iar azi e bine sa ne gandim fiecare la ai lui. Si o sa realizam ca asta este cel mai curat, real si nemijlocit patriotism.
De Tudor Dumitrascu
