Circulă pe Internet poza unui bon de casă de la cantina unei instituții, unde o ciorbă de pui costă 1,8 lei, o chiflă costă 0,33 lei, iar un ardei 0,23 lei. Bonul este din 16.03.20127, și constituie dovada supremă a privilegiilor enorme de care se bucură leprele bugetare.
Problema este că idioții care-l folosesc în scopuri evident propagandistice nu se întreabă de ce mama dracului costă atât de mult o porție de mâncare într-un restaurant păduchios, nu mai vorbesc despre cele așa-numite ”de lux”. Când la ”ofertă”, în supermarket, puiul întreg este și 6 lei kilogramul, ceapa, morcovii, țelina și ce-o mai intra în ”ciorba” aia sunt câțiva bani, când un kilogram de ardei iuți se vindea cu doi-trei lei, iar litrul de oțet cu patru-cinci lei, de ce ar fi o ciorbă, într-o cantină, 10 lei porția? Ce adaos comercial să pui? 300% ? Dar sigur ”puiul” ăla era redus la aripioare ciocănele, care, cumpărate în cantități mari, primesc de la producător reduceri.
Am uitat de ce erau atât de ieftine mâncărurile la cantină? Pentru că-și puneau la conservat tot ce le trebuia, atunci când prețurile erau de nimic. Sigur, munceau mai mult. Dar asta nu e neapărat rău. În fond o ciorbă e o ciorbă, un pilaf e un pilaf(apropo, câte porții ies dintr-un kilogram de orez, care costă vreo patru lei, că nu trebuie să cumperi marcă de lux?!), sau dintr-unul de fasole, și el tot vreo patru lei în vrac.
Mai știm cum se formează prețurile? Una este să gătești zece porții, alta o sută de porții. Sigur prețul pe porție scade odată cu creșterea numărului de porții. Dar într-o țară în care comercianții își fac crez din ”scump și prost, să-i belim pe clienți!” astfel de lucruri, normale, devin o erezie. Iar cei care gătesc ieftin, sau vând cu prețuri decente, sunt inamicul public numărul 1. Păcat! Asta spune, alături de altele la fel, că ne interesează exclusiv moartea caprei vecinului. Ideea că, dacă aveam grijă de ea, poate nu da colțul capra noastră, ne este străină. Nu ne duce mintea până acolo…
de Constantin Gheorghe
