Demagogia de doi bani pe tema asta nu ține nici de foame, nici de ”unire”. Bine, pa!
de Constantin Gheorghe
Chiar nu mă interesează Republica Moldova, și nici cine o să fie bulibașă acolo. Să ne înțelegem bine: am greșit amestecându-ne în jocurile cretine de putere de la Chișinău. Am mizat numai pe gloabe. Am băgat o groază de bani în curul lor. Și ne-au râs în nas.
Și mai terminați cu înjurăturile la adresa lui Iliescu. Nu el n-a vrut unirea cu Republica Moldova. Căutați vinovatul peste Marea Baltă. Îmi puteți spune ce s-a întâmplat în lume, după 1989, în afară de unificarea Germaniei? Nu cumva am avut destrămarea URSS? A Iugoslaviei? După care a ceea ce mai rămăsese din ea. După care Kosovo s-a rupt de Serbia. Cehoslovacia s-a scindat și ea. Am lipsit eu de la reunificarea Ciprului? A, nu s-a reunificat, deși Ciprul a intrat în UE! De ce oare?
Să zicem mersi, că ne-a trecut și nouă glonțul scindării pe lângă scăfârlie. La un fir de mustață de pisică ne-a ratat! Să ne mulțumim cu ce avem, și să avem grijă de țara asta, să rămână întreagă. Și să ne vedem de ale noastre! Iar moldovenii să facă bine să-și vadă, la rândul lor, de treburile lor. Au acord de asociere cu UE, și-au luat niște angajamente, să și le țină. Putem fi uniți și fără ”unire”. Dacă vrem, și avem minte pentru asta. Demagogia de doi bani pe tema asta nu ține nici de foame, nici de ”unire”. Bine, pa!
