De ce ar suna bine viitorul?
de Constantin Gheorghe
Una peste alta, Erdogan se pare că a reușit să pună de-un război civil în Turcia. Așa e când nu știi să faci compromisuri raționale la timp. A vrut să le-o tragă definitiv kurzilor. Nu i-a ieșit. Iar acum se decontează toate imbecilitățile în serie, pe care le-a făcut de când a ajuns la putere. N-a știut să profite de creșterea economică pentru a-i liniști pe kurzi și pentru a le oferi un viitor demn în Turcia. Acum e prea târziu, iar economia turcă nu mai e ce-a fost. Intervenția în Siria și Irak a pus capac unei politici idioate, care a scos Turcia de pe un drum nu perfect, dar corect, în esența lui, de modernizare, și de europenizare. Nu că europenizarea ar fi panaceu universal, dovadă România. Dar măcar ai niște repere, poți face niște corecții, niște schimbări, vezi ce e bine și ce e rău.
Nu știu cum dracu se face, dar mereu se întâmplă câte una d-asta, fix când credeam că avem și noi o conjunctură cât de cât fericită, să ne dezvoltăm și să ieșim din conul de umbră. Când am început tranziția a fost criza iugoslavă și apoi dezmembrarea URSS. Ambele cu bum-bum. Au rămas conflictele înghețate, și renumele sulfuros al zonei, care s-a reflectat în costurile finanțării, în absența investițiilor străine, în multe alte domenii. Acum sunt conflictele din Siria, din Turcia, în Moldova și în Ucraina e iar tămbălău, milioane de oameni stau să dea năvală în Europa. Și, colac peste pupăză, avem cea mai cretină administrație cu putință: un președinte abulic și diletant, Un parlament discreditat și alergat de o instituție dementă, DNA, cuprinsă de delirul puterii, un guvern de ageamii, care a ajuns acolo unde e urcând pe cadavrele celor morți în clubul Colectiv, și o societate sfâșiată de conflicte. De ce ar suna bine viitorul?
