de Constantin Gheorghe
·
Ca de obicei, o formulare ”poetică” a unui politician altminteri deloc pafarist, combinată cu superficialitatea și cretinismul presei tabloidizate până la absurd ratează o discuție care trebuie neapărat făcută. Cea despre dezvoltarea economică a satului românesc, crearea condițiilor trecerii de la autoconsum la producția pentru piață. Nu e vorba despre fiscalizare, în primul rând. Este vorba de reducerea decalajelor de dezvoltare.
Satul românesc îmbătrânește grav. Mâna de lucru devine tot mai rară. Agricultura de tip industrial nu este posibilă(și nici de dorit!) peste tot. Agricultura de subzistență trebuie să se metamorfozeze în altceva: agricultură tradițională, cu fața către piață, nu doar către consum personal. Asta presupune folosirea metodelor tradiționale pe suprafețe mai mari, tehnologii ecologice, împărțirea riscurilor, prin crearea de cooperative. Și multe, multe, altele. Dar noi nu gândim, noi miștocărim!
