Dar de ce să ne întrebuințăm noi neuronu? El e bun doar să privim la fotbal…
de Constantin Gheorghe
De ce să fie pe lume doar războiul româno-român? Britonii ce cusur au? Trecând peste acest mic amănunt, o altă lecție a Brexitului este aceea că solidaritatea, atât cea națională, cât și cea socială, se organizează. Și organizator este statul. Care nu doar la englezi s-a derobat de această funcție, mai mult, prim măsurile luate-vezi politicile de austeritate, privatizări, cadouri fiscale date bogaților-a săpat noi tranșee între clase și grupuri sociale, a lăsat prea mulți cetățeni în urmă, să se descurce singuri. Iar acum culeg ce-au semănat, de la Doamna de Fier încoace. Dezindustrializare masivă, regiuni întregi din Regatul Marii Britanii sinistrate și acum, lăsate de izbeliște, și tot așa. Iar războiul britano-britanic promite să se dezvolte și să se accentueze. Nu cred că e doar retorică în dorința exprimată de scoțieni, aceea de a avea un al doilea Referendum pe tema secesiunii. Cum nu cred că londonezii n-ar vota să fie ceva aparte în cadrul Marii Britanii, ceva care să le permită rămânerea în UE. Încă o victorie neo-liberalismului deșănțat.
Pe de altă parte nici nu idealizez UE. Iar la câte canalii populează instituțiile europene, niciun șut în fund dat birocrației nu prisosește. Doar că o astfel de construcție, cum este Uniunea, se dezmembrează greu, nu de puține ori violent, cu costuri umane și materiale uriașe, iar componentele ei o duc mai greu de unele singure decât atunci când erau părți ale întregului. Uitați-vă la fosta Iugoslavie. Uitați-vă la fosta URSS. Dar de ce să ne întrebuințăm noi neuronu? El e bun doar să privim la fotbal…
