Creion – suflet . . .

Am să mă conturez pe cea mai albă foaie. Am să mă alcătuiesc grăbită în cele mai nerăbdătoare cuvinte și-am să fiu în ton cu tine. Am să te continui. . . şi printr-o licărire tuşată am să mă pulsez în corsetul creponat de instinctul tău gălăgios și flămând. Mă-ntreb. . . unde s-a pitit liniștea? S-a armonizat în cufărul amintirilor netede? Fior rulat în sublimul trăit. . . Și-am să mă conturez. . . prin oglinzi de borangic cusute în franjuri cu punct și virgulă . . . pe cea mai albă foaie păstrată de tine!

L.P.