Negru-vodă și doamna sa, așa cum și-i imagina pictorul Gh. Tattarescu la 1860.
Negru-vodă a ajuns să fie considerat personaj istoric real, când de fapt el începe să apară în izvoarele scrise la mai bine de 250 de ani de la presupusa lui existență. De la Nicolae Bălcescu încoace zeci de istorici au pus sub semnul întrebării existența lui Negru-vodă, doar că această linie istoriografică (cu o critică foarte bine articulată a documentelor!) a fost trecută pe linie moartă în ultima vreme.
În rândurile următoare voi încerca să recapitulez argumentația care neagă existența lui Negru-vodă ca personaj istoric, urmărind cronologic semnalarea acestui nume în documentele Țării Românești. Înainte de toate trebuie spus că documentele din preajma secolului al XVII-lea (moment în care încep să apară primele cronici) aveau prea puține legături cu ceea ce înțelegem prin ”istorie”. Puținii cunoscători de carte, raritatea și prețul ridicat al pergamentului și instrumentelor de scris făceau ca documentele să aibă o valoare majoritar practică – oamenii scria rar și pentru a-și dovedi proprietățile. În documentele voievodale referințele la originea țării încep să apară foarte târziu, pur și simplu chestiunea nu-i interesa pe românii din evul mediu. Dar să vedem ce spun cele mai vechi documente românești despre originea țării.
1517 iulie 10 – Neagoe Basarab întărește o proprietate ”de moștenire de la întemeierea țării”
1533 noiembrie 3 – Vlad Vintilă întărește mănăstirii Govora un sat aflat în proprietate ”încă din zilele de demult, de când este Țara Românească”
1547 iunie 1 – Mircea Ciobanul întărește mănăstirii Tismana o proprietate deținută ”încă de la întemeierea Țării Românești”
1547 iunie 6 – Mircea Ciobanul afirmă ”am citit domnia mea cărțile celor dintâi și bătrânilor sfinți răposați părinți și strămoși ai domniei mele, domni ai Țării Românești și am aflat domnia mea că sunt vechi și drepte ocine și averi ale sfintei mănăstiri și dedine de la întemeierea Țării Românești”
1551 aprilie 1 – Mircea Ciobanul scrie ”aceste mai sus numite sate au fost ale sfintei mănăstiri de la începuturile Țării noastre Românești”
1569 ianuarie 8 – Alexandru al II-lea Mircea despre o proprietate care ”i-a fost veche și dreaptă ocină încă de la întemeierea Țării Românești, întâi de la Negrul voievod (în orig.) și apoi de la toți domnii care au fost mai înainte”
1574 februarie 18 – Alexandru al II-lea Mircea despre ”jumătate din acest sat, de moștenire din moși strămoși, de când era Țara Românească”
1582 – Mihnea al II-lea Turcitul despre o proprietate ”de când s-au așezat Țara Românească”
1590 iulie 12 – Mihnea al II-lea Turcitul despre o proprietate ”încă de la întemeierea Țării Românești, din zilele răposatului Mircea voievod cel Bătrân”
1602 iunie 16 – Simion Movilă despre o proprietate ”de când s-au așezat toată Țara Românească”
1614 octombrie 24 – Radu Mihnea despre proprietăți ”din zilele altor domni bătrâni de demult, de la facerea lumii”
1620 iunie 20 – Gavriil Movilă despre proprietăți ”de la întemeierea țării, din zilele răposatului Negru voievod”; Gavriil Movilă afirma că a văzut ”cartea lui (Negru voievod) veche și ruptă”
1630 august 26 – Leon vodă despre ”ocină care este de la întemeierea țării”
1636 aprilie 12 – Matei Basarab afirmă: ”am văzut domnia mea multe hrisoave bătrâne și vechi, făcute toate pentru așezământul orașului (Câmpulung): întâi hrisovul strămoșului domniei mele, prealuminatul și de Hristos iubitorul răposatului Io Radu Negru voievod leat 6800”; ”am văzut domnia mea biserica strămoșului domniei mele Io Radu Negru voievod stricată și dărăpănată”
1640 noiembrie 27 – Matei Basarab spune că mănăstirea Câmpulung a fost fondată la ”descălecata țării”
1645 august 23 – Matei Basarab ”veche și dreaptă moșie, din zilele altor bătrâni domni de demult, de la începutul țării”
Documentele păstrate ne arată cât de vagi erau cunoștințele voievozilor despre propria istorie. Până în 1517 – 200 și ceva de ani de la Basarab voievod – nu a existat vreo preocupare pentru afirmarea/ justificarea apariției țării. De obicei vechimea este arătat scurt ”de când este țara” sau ”de la așezarea/ întemeierea țării”. Nimeni nu pare interesat de modul sau momentul când s-a petrecut asta. Lipsa de precizie își atinge apogeul când se afirmă că voievozii ar fi existat de la întemeierea lumii.
Negru-vodă este amintit prima dată într-un document abia în 1569 – la aproape 300 de ani de la presupusa sa existență, fără nici un fel de detalii suplimentare. Abia în vremea voievodului Matei Basarab (1632-1654) apar referințe mai extinse despre Negru-vodă și faptul că acesta ar fi ”descălecat” Țara Românească. Mai înainte doar în 1620 Gavriil Movilă afirmase că a văzut un document de la Negru-vodă – însă acesta era venit din Moldova, iar viclenii boieri munteni s-ar fi pretat la o mică înșelătorie în care să-i arate acestuia un închipuit hrisov vechi de peste 300 de ani.
Cert este că în vremea lui Matei Basarab este fixată în scris varianta întemeierii Țării Românești: un anume Negru-vodă venit din Transilvania care a ”descălecat țara”. De la Matei Basarab încoace povestea capătă o răspândire din ce în ce mai mare: relatarea coerentă despre venirea lui Negru vodă din Transilvania și descălecarea Țării Românești apare după 1650 în Letopisețul Cantacuzinesc.
Din jurul anului 1300 până în preajma anului 1650, adică 3 secole și jumătate, voievozii Țării Românești nu au fost foarte interesați de începuturile propriei țări, de momentul fondării sale și de personalitatea întemeietorului. Pur și simplu știau doar că țara a fost ”întemeiată” cândva în vechime.
Brusc, la jumătatea secolului al XVII-lea apare relatarea despre un Negru-vodă, venit din Transilvania. Să fi fost vorba de influența cronicilor moldovenești (unde apare o relatare a ”descălecării”), nevoia de legitimare a lui Matei Basarab (voievod cu foooarte vagi legături de sânge cu familia domnitoare)? Nu există dovezi directe asupra motivațiilor, cronologia documentelor păstrate ne spunea doar că în jurul anului 1650 apare și se cristalizează relatarea despre Negru-vodă. (Las deoparte confuzia Radu Negru-vodă, este altă discuție.)
Un experiment interesant ar fi să fie întrebați câțiva români contemporani: cine a fost conducătorul Țării Românești în urmă cu 350 de ani? Răspunsurile ar fi surprinzătoare în condițiile în care există educație obligatorie de 100 și ceva de ani. Este cel puțin o exagerare să credem că în 1650 exista o idee foarte clară printre români despre conducătorul țării din anul 1300. ”Negru-vodă” pare să vină mai mult din mediul oralității populare, contemporan cu Verde Împărat și Roșu Împărat – de unde a fost preluat de cancelaria domnească și introdus în tardiva cronică a țării.
